iritant…dificil…pauză

Mă irită trezitul la ora 6 în fiecare zi de luni, microbuzele pline cu oameni gălăgioși dis-de-dimineață, piesele populare care obișnuiesc să îmi irite creierul pînă în adînc la fiecare început de săptămînă. Simt lipsa de oameni sinceri, buni și calzi…așa m-am săturat de fețe prefăcute și egoiste…Mă irită statul fără rost la unele ore, atunci cînd nu obții nici o informație nouă și utilă ci doar stai ca să nu ai absență. Încep să urăsc  orașul, de multe ori nu îi găsesc nici un farmec, mă rupe de acasă, de unicii oameni care mă iubesc cu adevărat. În clasa a 10 eram înnebunită de multitudinea de magazinele, asfalt peste tot, libertate!!!! Dar m-a dezamăgit…nu știu, am o dilemă de multe ori…mă atrage faptul că pot să merg liber pe străzi, îmbrăcată după cum vreau, fără ca să aud reproșuri la adresa mea ca în sat- “cum nu ii rușine să umble așa îmbrăcată”, ascultînd la maxim muzica în căști!!!! Nimeni nu mă știe, sunt doar eu și o lume de străini cărora nu le pasă de mine. Asta mă atrage aici- starea de singurătate și libertate. În plus, e asfaltat peste tot, nu noroi pînă în gît ca la sat că nu poți să faci un pas. Dar aerul curat și pur e unic, aerul de pădure, mmm…. 

Mă irită oamenii proști care trăiesc fără nici un scop pe pămînt, care nu scot un cuvînt normal din gură dar necenzurate la fiecare 10 secunde. Am o frază specială pentru astfel de oameni- dă-ți o palmă!

Mă irită toamna, e prea pustie…rece…îmi provoacă un dezgust față de viață, nu am chef de a citi, nu am chef de a vorbi, de a merge la cumpărături, de a zîmbi și îmi provoacă o stare din aia depresivă…

Iau o pauză cu blogul, cred că vreo 2 săptămîni. Am unele probleme cu sănătatea și nu îmi vine nici un chef de a reflecta asupra unor teme, deși vreau. Revin cu forțe noi și cu idei proaspete, nu mă despart de blog, e o părticică din mine.

Pup dulce tuturor celor care mă urmăresc cu regularitate(mai trec uneori cu coada ochiului pe la statistici )vă iubesc mult, lume!!!