Acelasi timp…
cum de nici de data asta nu ma asteptam?
pentru ca asteptarea mea se pierduse intre tine cel plecat si eu cea ramasa, se pierduse intre atitea cuvinte inabusite si nespuse, se pierduse in mindria mea…
nu mai tresar ca o nevrotica la fiecare sunet.
mi se intampla des, prea des poate, sa te simt puternic printre gindurile mele ratacite sau printre carti sau printre mirosul de cafea sau printre frunze atunci cand bate vantul.
imi place.
ma umplu de tine.
dar parca stam spate în spate.
nu te intoarce!
nu e nimic de vazut!
poate doar spatele de care te-ai îndepartat, înfrigurat, însingerat.
nu te pot atinge.
nu am voie să o fac.
indoiala inimii aduce frica, si frica nu-i buna defel într-un suflet.
aseara ai ridicat seninul in sufletul meu, ai alungat frica, ai coplesit-o
ah, ai rasfoit in mine fericirea.
nu se explica.
dar
inava de orgoliu, imi cresc dioptriile de fiecare data cind il calc.
esenta trebuie sa fie in cele nemarturisite. iar nespusele mele se chinuie sa razbata, imi fac vinatai, produc cucuie, rup oase.
de la prea multele inundatii produse. inundatii în care mi-am inecat iubirile masochiste. obsesiile.
(asteptind sa rasara soarele la miezul noptii.)
Stupid!
asta e cuvintul cheie: Stupid.
este stupid. fara logica, fara sens si fara explicatie. tot ce fac si are legatura cu tine, e stupid.
tot ce faci si are legatura cu noi, e stupid. o stiu eu si o stim amandoi si totusi, suntem in acealasi loc.

Simturile mele nu au limite.
Si ma trezesc devreme, obosita dupa atita
alergat.


Filed under: Anotimpuri de suflet, Chestii sufletesti, Momente, Muzica