“- Daca ne despartim acum, va fi pentru toata viata, ii spuse Olga.
Avea ochii incarcati de lacrimi, dar nu putea plinge. Ca un cer cenusiu dintr-o zi cu arsita, incapabil sa se elibereze de povara norilor. Dar era ca si cum ar fi plins, gindi Sabin. Sau poate chiar plinsese in sinea ei. Poate ca gestul discret cu care-si trecuse degetul pe sub pleoape, voise sa opreasca, sau macar sa intirzie plinsul de mai tirziu.
Ar fi fost de-ajuns ca el sa spuna: “ramii”, pentru ca Olga sa ramina. Dar el nu spusese acest lucru,singurul lucru important, singurul lucru care merita sa fie spus.”
Sa nu astepti minuni de la luna septembrie (Sorin Holban)
Filed under: Anotimpuri de suflet, Carti
