A fost un moment in viata cand am intalnit un om extraordinar, caruia defectele ii erau eclipsate de calitati pe care eu le consideram a fi tot ceea ce eu cautam. Totusi m-am expus unei situatii de risc major prin care el putea sa puna stapanire pe mine, pe viata mea interioara, sa imi intoarca intregul universul cu susul in jos, sa ma rascoleasca si la sfarsit sa imi dau seama ca el e tot ceea ce aveam nevoie. Apoi ceea ce a ramas de realizat a fost ca eu am intors intregul univers cu susul in jos, si in el, si in mine intr-un sfirsit.
se intampla uneori sa fiu perfecta pana la capat dar alteori nu. din pacate am experimentat a doua parte.
am crezut ca e o joaca, ca e ceva trecator si ca trebuie doar sa am grija de situatie in general. nu a fost sa fie asa.
si e greu, a revenit dar e greu, e mult mai greu decit credeam.
Complicat.
si cine spunea ca e rau sa te prefaci ca nu-ti pasa?
Da.
Da, eu sunt cea care a prevenit orice sentiment si am sufocat totul de la bun inceput; pentru ca trebuie sa iti omori sentimentul si sa ai grija sa “nu cazi in pacat” ca nici dracu nu te mai scoate.
am stiut de la inceput cum sa-ti port de grija, am stiut de la inceput unde sa-ti plasez cuvintele potrivite si nepotrivite, am stiut totul, acum nu mai stiu nimic.
cind simti ca le ai pe toate o fractiune de secunda, cind te simti prea bine si apoi totul se revarsa asupra ta, prin cumplita lor pierdere.
stiu sa sufar, stiu sa indur si stiu sa nu va arat.
nici tie nu am putut sa-ti arat nici pe o clipa.
cred ca totusi m-am implicat mult si propriile gindurile acum incep sa isi bata joc de mine. fara putere de a ma minti si de a mai incerca odata sa ingrop tot.
Si am facut-o cu mina mea! De asta sunt oarecum in dubii daca sa fiu sau nu mindra.
Vorbeste-mi…
cuvintele tale nu vor fi niciodata de prisos, nu vor fi reci sau fara sensuri, nu imi vor trezi niciodata sentimentul de indiferenta ci vor fi mereu vorbe de care am nevoie, care imi fac bine si rau in acelasi timp.
Îndosariat la:Chestii sufletesti, Momente, Summer
