Dintr-o data am simtit nevoia de a sta cu tine, de a umple golurile presarate cu sare, dar cerul prea sus se inalta, iar apusul mai tare zoreste. Si umplu golurile cu atingerea cerului, privesc in gol cum culoarea se-nvarte, de ce sa stau uitata in odaie, cand noaptea aceasta imi cinta, visarea dulce ce a ramas…
Timpul nu iarta pe nimeni. “Acum nu a fost sa fie” imi ziceam pasind cu picioarele goale pe urmele noastre ramase prin iarba plina de roua, te-am simtit atit de aproape, si puteam sa jur din nou ca ti-am simtit rasuflarea peste umar, dar nu ai fost tu.
Doare. Al naibii de tare…
Dar tu de unde sa stii?
Acum ,ma ivesc alaturi de amintirile care salta jucaus in desertaciunea mintii mele, ciocnindu-se de axele incalcite ale prezentului. Unele momente, care mi-au inseninant sufletul, m-au facut sa privesc viata dintr-o alta perspectiva, sa descoper aroma culorilor, sa distingi binele divin de raul suprem si m-au ademenit sa aspir la fericirea absoluta, sa devin o persoana mai buna.
Dar stii,fericirea e doar o senzatie, ce dispare la fel cum apare, brusc fara sa iti dai seama.
Iar acum iti apartin doar cu un zimbet dupa 3 ani.
Am consumat prea multe emotii fara rost.
Pe naiba’ ca nu mai vreau sa simt nimica.
Îndosariat la:Cherry jam :), Momente, Summer
