Sala goală a sufletului ei

Se inchidea de obicei toata ziua in casa si se incapatina intr-un gind ca dupa un fluture. Se suia pe patul ei si imbratisind perna in miini, cauta sa evoce scene din trecut. In tremurarea fantasmei aparea chipul tinar a lui, dar in momentul cind gura lui se apropia de a ei, lumina zilei ii ranea ochii si ea raminea cu buzele infierbintate, si cu o cununa de metal greu, apasator , pe timple.
Cu cit stringea pleoapele mai tare, cu atit nebuloasele negre din ochi se invirteau in forma florilor de veninuri si catifele, de bronzuri si metale incandescente si refuzau sa iveasca in simburele lor de explozii luminoase figura zimbitoate a tinarului. Acest steril efort de a visa ii varsa in membre oboseli grele si fierbinteli si uneori somnul o surprindea astfel inclestind-o intr-o catalepsie generala ,din care visa ca vrea sa se smulga si nu putea. O destepta o usa trintita sau hurducul unui camion si atunci inima ii pocnea cu putere in piept si-si simtea timpanele tiuind de agitatia arterelor. Un gindac ce s-ar fi tirit printe hirtii, un fluture gras de polenuri izbit in geam o infiorau si o faceau sa sara la usa.
In sala goala a sufletului ei, orice vibratie se propaga in fioruri dureroase. O floare tinuta linga nari ii dadea mici lesinuri voluptoase cu sentimentul de a se preface in fum si de a se ridica asupra propriei imagini.Simtea des o slabiciune in tot trupul si senzatii oscilatorii de racire a membrelor si imbujorare a obrajilor, precum si o scadere a simtului de gravitatie.Stind cu ochii inchisi, astepta imbatata de parfumuri, ca ceva sa filfie in aer si asupra obrajilor sai sa se aseze o rasuflare straina si calda.Aerul ii mirosea a vin de cuminecatura ,si urechea vibra de orgi indepartate.
Isi aducea aminte atunci cind era mai mica dormea in pat ca intr-un morman de petale reci de trandafir si dimineata sarea iute jos, inainte de a fi biruita de caldura molesitoare a plapumei. Acum se scula tirziu sezind in caldura patului si asteptind parca o aripa straina de-a lungul trupului
Sedea multa vreme inaintea oglinzii, lipita cu umarul gol si cu obrazul de cristalul rece, tulburata de cealalta sora lipita de trupul sau.. Sinii mici o dureau cu corespondente dulci de-a lungul coapselor. Cind isi tragea ciorapii ,prelungea cit mai mult alunecarea miinii de-a lungul pulpelor si-i placea sa mearga cu piciorul gol pe parchet.Se ducea cu febrilitate la baie ,pentru voluptatea dezbracarii si a lipirii trupului de portelanul rece .Seara se culca mai devreme si adesea se urca in pat fara camasa, spre a se cuprinde singura in brate si a se culca cu barbia pe propriul umar gol.Dar in aceasta autoimbratisare suferea de o neliniste de ceva neatins si steril.
Miinele ,gura o dureau de a nu putea imbratisa si saruta altceva ce nu putea insa determina si care o facea sa suspine adinc de dorinta si asteptare fara raspuns.Suferea alternativ de doua stari contradictorii: de o toropeala ce o facea sa caute patul sau canapeaua si sa stea asa in semiconstienta ,in vagi reverie; sau de o neliniste de a umbla pina la istovire.
Suferea ca n-o mingiia nimeni ca nici o mina nu-i netezea parul si nu-i stringea umerii.Se voia ridicata in brate si leganata, certata si alintata,imbracata si dezbracata, in sfirsit sub stapinirea unei puteri mari, posesive si ocrotitoare, in sinul caruia sa poata plinge. Si faptul ca fiind trista ,nimeni n-o intreba ce are spre a putea sa suspine si sa-si traga mingieri, o intrista si mai tare si o facea incruntata si solitara.
Somnul ei , atit de asemanator cu al florilor altadata , era acum agitat si intermitent. Visa ca vrea sa alerge si plumburi grele ii apasau picioarele , plingea si ofta in somn.
Uneori insa raminea treaza timp indelungat ,privind din pat pe fereastra nufarul lunar si atunci se imbata cu gindul unor betii sentimentale indicibile, ca plutiri in valuri ,suspine pe pieptul cuiva si imbratisari inabusitoare.Se imbratisa singura in brate si astepta pentru buze o sarutare anonima din aer.Dupa asemenea veghe se scula dimineata mai obosita si cu cearcane mari sub ochi…