” …
- Diana, hai acasa, m-a rugat Alex.
- Acasa? De ce acasa?
Am mai baut din paharul de vin pe care-l lasasem pe masa linga el si am continuat sa cint cu ceilalti:
“Feremes les yeux, m’amie, et qu’importe le jour!
Sur tes levres jolie, lentement, meurt l’amour.”
Si iar am intrebat:
- De ce acasa?… E mai bine… Sunt atit de fericita, Alex. Am sa-ti spun ceva. Un secret… Stii, nu te mai iubesc. Ba, te iubesc, dar stii cum?… Uite, ca pe fetele de aici, si pe baietii de acolo, si ca pe pisica aia alba, si pe pisoii aia negri… ca pe oricine si ca pe toata lumea. Azi nu stiu de ce iubesc atit de mult toata lumea. Alex, nu te mai iubesc, stii?
Nu mai stiu daca am ris sau am plins. Alex mi-a inconjurat umerii cu bratul, m-a strins linga el.
- Nu vreau, Diana, nu vreau sa nu ma mai iubesti… Ar fi prea trist.
- De ce?
- Fiindca eu te iubesc.
- Ma iubesti, tu? Alex, tu ma iubesti? Adevarat? Pe mine? Chiar pe mine?(Iar nu stiu daca am ris sau am plins…) Nu ma iubi, Alex, sau iubeste-ma…nu mai stiu… Nu stiu ce vreau, nu-mi pasa de nimic. E bine asta-seara…”
Pinza de Paianjen (Cella Serghi)
Filed under: Carti
