A mai trecut ceva din noi…Cineva spunea ca nu noi trecem prin viata, si ca viata trece prin noi.

Ne scurgem in fiecare clipa a ei…ne prelingem in cite o lacrima…ne pierdem in rataciri…sau ne pierdem în iubiri… uitam unde ne-am pus…sau uitam de noi inainte, in extazul pierderii ,in contopirea unor trupuri dezlantuite a pasiune…
…ne afirmam ca definitii…ne interzicem a constringeri autoimpuse…ne exilam citeodata in noi insine si ne uitam acolo astfel incit intoarcerea la noi insine devine citeodata imposibila…

…ne inchidem in noi, aruncind cheia atit de departe incit nimeni sa nu o mai poata gasi vreodata, pentru ca nu vrem ca sa mai deschidem cuiva usa sufletului nostru…ne înconjuram de ziduri de aparare…

…ne insinguram în castele de fildea, la inaltime si la departare de tot ce ne-ar putea atinge si ne-ar intina imaculatul alb…

…ne agatam de pai, cu disperarea inecatului…ne amagim fara sa fim legati la ochi…oftam de multe ori a dor si plingem a durere in interiorul nostru, acolo unde nu ne vede nimeni…


Iubim.


Filed under: Anotimpuri de suflet