Nimic mai mult…

Sunt oprita la raspintii, intre nehotariri si impulsii contradictorii. Ma doare pieptul, ma doare gitul, ma dor timplele. Inima nu-mi mai este un ritm, ci o convulsie. Pulsul in vine are trasariri de serpi taiati. Buzele imi sunt ca o rana. Respiratia imi alearga repede. Toate pilpie in vazduhul arsitei. Toate din noaptea cind ti-am dat friu liber sa te joci in sufletul meu, si de atunci o faci in fiecare noapte… Nu vrei sa te opresti?
Sunt un secret al tau.
Si asa as vrea sa ramin, nimic mai mult.
Nu vrei sa pleci din mine?…
Pleaca … pentru ca nu vreau sa se intimple din nou… nu trebuia sa fac asa ceva, m-am convins a suta oara ca nu e bine sa ai incredere in cineva.
Recunosc. Am fost usor dominata de sentimente.
Totul va fi o greseala. Ramine doar sa o simt din nou pe pielea mea.
…
Si cit asa vrea din nou sa simt acel fum…