Copii voștri nu sunt copii voștri/Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea însăși îndrăgostită./Ei vin prin voi, dar nu din voi,/Și deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri./ Puteți să le dați dragostea nu însă și gândurile voastre, Fiindcă ei au gândurile lor./Le puteți gâzdui trupul, dar nu și sufletul,/Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteți vizita nici chiar în vis./Puteți năzui să fiți cu ei, dar nu căutați să-i faceți asemenea vouă,/Pentru că viața nu merge înapoi, nici zăbovește în ziua de ieri./Voi sunteți arcul din care copiii voștri, ca niște săgeți vii, sunt azvârliți./Pe drumul nesfârșirii Arcașul vede ținta și cu puterea lui vă încordează, astfel ca săgețile-i  să poată zbura iute și departe./ (Extras din ”Profetul” de Kahlil Gibran)

Majorității părinților li se pare că copilul toată viața a fost, este și va fi proprietatea lor. Deci, pot să facă tot ce vor cu el și acesta nu trebuie să se plângă de nimic, că doar e tatăl sau mama ei/lui.  De obicei, părinții îi apreciază pe copiii care sunt de acord și îi condamnă pe copiii care nu sunt de acord. Nu sunt de acord, cu ideile, gândurile și planurile pe care parinții le pregătesc pentru ei. Iubirea părinților nu mai e iubire, grija lor nu mai e grijă pentru că nu-l lasă să facă ce vrea, nu-l lasă să decidă ceea ce și-ar dori să facă sau acolo unde și-ar dori să meargă. Atât de mult se identifică cu corpul copilului, părându-le că temerile lor sunt și temerile copilului. Iar copilul care nu e rebel îi va asculta, dar va pierde mari oportunități.

”Nici un copil nu primește părinții pe care îi merită, părinții aceia pur și simplu nu există pe pământ. E important să scapi de vocile părinților dinlăuntrul tău, de programul dinlăuntrul tău. Șterge-le pur și simplu… și vei fi pur și simplu surprins că, dacă vei scăpa de părinții dinlăuntrul ființei tale, te vei elibera. Pentru prima dată vei putea să ai compasiune față de părinții tăi, astfel acest lucru nu se va întâmpla: vei rămâne plin de resentimente. Uită-te și vezi când este prezentă mama ta sau tatăl tău, când acționează ea prin intermediul tău – oprește asta, depărtează-te de asta. Fă ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta sau tatăl tău nici măcar n-ar fi putut să și-l imagineze. Trebuie să-ți trăiești propria viață; nu trebuie să trăiești viața părinților tăi. Dacă ei au suferit, nu înseamnă că trebuie să suferi și tu!” (Extras din Osho)

Oamenii, însă se simt mai bine când îi văd și pe alții nefericiți. Nu se simt singuri în nefericirea lor. Însă, dacă e vorba de fericire, aici apare invidia. Și există și părinți invidioși. Iar copiii, de la cine crede-ți ca învață invidia? Dar e important, să întâlnească altfel de oameni, care să le poată arăta contrariul. Ceea ce nu se poate învăța de la părinți trebuie să încercăm să învățăm de la alții. Și trebuie să recunoaștem că în manifestările unor oameni străini, putem găsi mult mai multă grijă, dragoste, compasiune, respect, înțelegere, acceptare. Când cineva își iubește copilul sau o altă ființă, nu trebuie să-l condamne, să-l judece, să-l critice, să-i ia în râs comportamentul, să-l șantajeze și să se lamenteze veșnic de problemele pe care și le-a creat singur.

Relaționarea trebuie să lase în urmă multă bucurie, pace și un zâmbet mare pe buze.