Citesc bestsellerul internațional ”The World is Flat” a lui Thomas Friedman, unul dintre editorialiștii ”de la The New York Times. Cartea a făcut marea vâlvă pentru că a introdus un fel de metaforă-umbrelă – ”lumea a devenit plată” - pentru o groază de fenomene și procese legate de globalizare și de revoluția informațională, creând astfel iluzia unei cunoașteri. E scrisă tipic americănește: cu istorioare ilustrative, melanj de observații personale și discuții cu activiști sau șefi de corporații, exotism și succes stories care o fac credibilă – un soi de jurnalism viu dispărut la noi de când cu criza economică și cea de conștiință care leagă jurnaliștii moldoveni de fotolii și de patrulaterul strategic (cu latura de cel mult 200 m) Președinție-Parlament-Guvern-Primărie (de Chișinău, nu Chișcăreni).
Friedman incearcă să convingă că lumea a devenit dintr-o dată netedă, că timpul s-a comprimat, că spațiul aproape nici nu mai contează, că ”agenții platitudinii” (nu am o traducere mai buna la flattener): căderea Zidului Berlinez, apariția Netscape, invenția SMTP, HTML și a comunicației calculator-calculator, fără intervenție umană, open source, outsourcing, offshoring, lanțul de aprovizionare (tip Wal-Mart), insourcing, informare și tehnologii ”steroid” (telefoane mobile) au reușit să construiască un fel de chip plan și uniform al planetei, în care fiecare punct e conectat în timp real cu oricare alt punct și e posibil ca, zece șefi de firmă, din zece locuri diferite ale lumii (să zicem SUA, Franța, Marea Britanie, India, China, Angola, Brazilia, Australia, Indonezia șl Africa de Sud), să se adune virtual într-o sală virtuală (ecrane, fibră optică și restul) și să facă ședințe ”virtuale” în timp real... capitolele sunt, fiecare, un Uau! Minunat! Frumos! Fantastic! și tot așa în același duh....
Ceea ce autorul nu vede (sau nu vrea să vadă), în spatele acestei retorici neoliberale triumfaliste despre victoriile fără număr ale tehnologiei digitale și ale globalizării, este faptul că, între acești șefi de corporații, digitalizați, globalizați, deteritorializați și denaționalizați, pe de o parte, și angajații sau concetății lor, pe de altă parte, distanțele (un eufemism pentru ”inegalități” ) culturale, sociale și mai ales economice, au rămas cel puțin aceleași, ba chiar, pe alocuri, au și crescut.