dupa moartea lui Hegel, urmasii lui s-au despartit in 2 tabere: (1)conservatorii, hegelieni de dreapta care interpretau filosofia istotriei in termeni teologici [pt ei spiritul era Dzeu/Duhul Sfant, iar istoria umana era planul sau; Hegel insasi vedea in basmul lui o autoimplinire a spiritului] si (2)tinerii hegelieni de stanga [materialistii] care credeau ca conceptia hegeliana asupra filosofiei istoriei e deschisa pt o interpretare m radicala [interpretarea lor e numita materialista pt a se putea face distinctia de cea idealista].
istoria, apud Marx, nu e povestea luptei spiritului lipsit de forma, ci luptei speciei umane intr-o si contra unei lumi ostile. oamenii luptau, daca am putea asfel spune, de-a lungul istorie, pe doua fronturi: contra naturii [pt a supravietui caldurii/frigului, foamei] si contra altor fiinte omenesti [cele m importante conflicte inscriindu-se in lupta de clasa: "Istoria tuturor societatilor de pana acum este istoria luptelor de clasa", vezi Manifestul Comunist].
aceste doua clase au scopuri si aspiratii diferite ori chiar diametral opuse, de aia conflictul e inevitabil si ni se prezinta, cum spune Marx, in firea lucrurilor. fie o paranteza: doar intr-o societate comunista lupta de clasa nu exista. or, a case when one brother kill his brother for a bit of chocolate [cazul Caind&Abel] nu ar trebui sa existe in utopica [societatea viitorului] lui Marx: daca nu vor exista clase [si ideologii], conflictul pare a fi nefiresc, nu?
pt a intelege miza conflictului [de clasa] de-a lungul istoriei, sa revenim la clase. conform intepretarii materialiste a(supra) istoriei ["firul conducator in studiile mele", Marx] povestea cu lupta de clasa se sprijina pe postulatul ca indivizii care le formeaza impartasesc diferite interese si resurse materiale sau economice.
productia materiala are nevoie de 2 conditii: forte materiale de productie si relatiile sociale de productie.
fortele materiale de productie variaza de la un tip de societate la alta. par example, in societatea primitiva de vanatori astea pot fi: arcuri, sageti, cutite etc; in societatea agrara, respectiv: seminte de plantat, sapele si alte unelte necesare pt prelucrarea solului, culegerea recoltei, gatit de halit [kitchen atribute]; in societatea industriala avem: materii prime, zacaminte minerale, de exemplu, masini pt extragerea acestora, alte masini pt prelucrarea lor si confectionarea de unelte [cu ajutorul carora putem ulterior confectiona chestii gen cercei, inele, bratari :)].
productia materiala m are nevoie inca de un factor pe care Marx l-a numit relatii sociale de productie sau m simplu, "relatii sociale" [la oameni m teferi - precum Adam Smith - gasim termenul de "diviziune a muncii"] care presupune: organizarea indivizilor si gradul de specializarea a lor in cadrul muncii.
diferite tipuri de societati sau "formatiuni sociale" au relatii sociale de productie f diferite. de exemplu, intr-o societate vanatoreasca: barbatii - de obicei m tineri - sunt organizati in grupuri pt a merge la vanatoare, iar femeile nu stiu decat sa nasca progenituri umane pe care tre sa le creasca [un fel de capital uman despre care Marx nu spune o boaba] sau sa prelucreze o blana de urs sau caprioara pt a confectiona haine; intr-o societate agricola relatiile sociale de productie includ: homo faber-i si oameni care se ocupa de restul; intr-o societate industriala relatiile sociale de productie sunt si m complexe: pe scurt, fiecare individ isi cauta de treaba.
ceea ce e important de retinut e faptul ca din relatiile sociale de productie rezulta clase antagoniste, dintre care una o domina pe alta. intr-o societate sclavagista aceste doua clase sunt: stapanii si sclavii; intr-o societate feudala gasim: feudali si iobagi; si intr-o societate capitalista avem: berghezi si proletariat.
un individ apartine uneia dintre clase in dependenta de raportul stabilit cu fortele de productie. cu alte cuvinte, apartenenta la o clasa depinde daca esti un simplu mijloc, o forta de productie sau daca detii sau controlezi fortele de productie [to be or not to be se rezuma la: daca esti silit sa-ti transferi "puterea de munca" in folosul lu' sefu' pt a-i face placere sau a-i aduce profit esti proletar, daca nu mori sau, alta varianta, il impusti pe sefu' si ii furi toate activele, prin asta ocupi locul defunctului, adica oricum - psihanalitic vorbind - devii un hoit :)].
clasa dominanta e intotdeauna m mica decat clasa dominata; de aia clasa dominanta nu ar putea sa-si mentina puterea daca ar conduce doar prin forta bruta; pt a-si mentine longevitatea&stabilitatea clasa care domina si detine baza economico-materiala m are nevoie si de o suprastructura ideologica. rolul acestei suprastructuri ideologice este sa explice si sa legitimeze diviziunea muncii si dispartirile ample in ceea ce priveste bogatia, status-ul si puterea.
m simplu, clasa dominanta se legitimeaza bazandu-se pe o ideologie; ideologia respectiva cuprinde in sine idei [credinte, norme, idealuri] care difera de la o epoca la alta. de exemplu, luind in consideratie faptul ca Aristotel afirma precum ca sclavii sunt de la natura, atunci spunem ca el facea parte din clasa dominanta. or, daca in Ev Mediu acumularea de avere era vazut drept un pacat [Marx are o perla referitor la religii - pe care o putem lejer atribui si ateismului stiintific(!) - opiumul popoarelor], asta nu ii impiedica pe cei care realmente credeau asta sa stea cu fundul pe o lada de parai [cu care sa-si rascumpere pacatul avariei sale platind Bisericii o parte din ceea ce au acumulat; vezi cazul Martin Luther si Reforma].
in fine, Marx zice ca clasa dominata preia in mod gresit ideile clasei dominante din simplu motiv ca sufera de o falsa constiinta si timp cat sufera de un atare "sindrom" ea va fi doar o clasa "in sine" nu si "pentru sine". in momentul cand clasa dominata isi vindeca constiinta ea devine o clasa pentru sine si revolutia devine inevitabila [astfel, printr-un bobarnac ierarhiile vor fi rasturnate].
