mă amuză insistența cu care membrii Comisiei pentru Studierea și Aprecierea Regimului Comunist Totalitar subliniază natura "nepolitică a comisiei" fredonând muzicuța "științificității", deși totul, de la componența nominală a acestui comitet (strongly biased, prin absența unor istorici notorii ai fenomenului totalitar în Md, Valentin Beniuc, să zicem, și unor istorici cu altă orientare politică decât cea la modă în târg) până la termenii stahanoviști (facem cincinalul în 6 luni) sugerează exact un proces politic...
și e un fapt normal ca această comisie să ofere președintelui parlamentului un fel de Carte Albă de principii, și una Neagră de fapte, în baza cărora regimul politic (cel care se face cel mai mare vinovat de teroarea totalitară) să-și ceară scuze, în mod public și oficial de la cetățeni-victime, vii și morți, condamnând astfel răspicat și univoc anumite practici...
nu văd nimic rușinos ca istoricii să-și asume o poziție politică în spațiul public, mai ales dacă au argumente, iar ei zic că le au.... e chiar așa de scârnav să recunoști că faci politică atunci când chiar o faci?