Adio

Adio-ţi spun, căci vei pleca
În umbra nopţii secular,
Iar gîndul de-mi vei alina
Vei dovedi că soţi nu are.
Impunător şi pur, ca Dunărea albastră
În faima domnului Taifun,
Vei trece sub fereastră.

A mia făclie iarăşi curge
În patima unui izvor
Ce vocea ta în veac aduce
Un copilaş plin de amor.

Ai fost şi eşti făclia dramei
Pe care-n noapte am lăsat-o
Şi nici în chin de dorul mamei,
Acea făclie n-am vînat-o.

Tu ai plecat, ca şi duşmanul înspre zare
Plin de tomnaticul viol,
Ce scaldă zilele amare.

O amintire-ntruchipată
În haina vechiului stejar,
Uitării n-am să te dau eu niciodată!
 
Chiar de voi curge-ntrun pahar
Cu apă plin, eu peste dealuri
Te voi lăsa fără habar
Ce se va sparge printer viacuri.

De vei muri, muri-vor toţi
Cei care viata mi-au adus-o
Şi nu vei mai avea tu soţi
Căci inima tu mi-ai străpuns-o

Ca-n clipa cînd tu mai lăsat,
Ca vraja dulcei osteniri
Şi chiar atuncia ai uitat,
Pe mii şi mii de amintiri.