Un cerebel în alcool sau Duhoarea prostiei

Un cerebel în alcool :)

Am mers şi eu într-o seară cu niscaiva prieteni într-un local de agrement de la mine din localitate, ca să stăm la un pahar de vorbă abordând unele aspecte, care erau legate strict de cercul nostru de interese.

După câteva momente apare un intrus cu un nivel avansat de alcoolizare,(dacă ar fi dat o analiză, rezultatul ar fi fost: “În alcoolul dvs. nu s-a găsit sânge”). Individul cu pricina, se apropie acuzându-mă de o careva tentativă de seducere ce viza o domnişoară din cercul nostru, şi, dându-şi aere de mister Krutoi bătea câmpii desculţ spre nicăeri… Eroul nostru, care cică a venit întru salvarea bietei domnişoare de coţii mei de lup, care în viziunea lui erau ascuţiţi şi gata de atac, devenea din ce în ce mai agresiv, aducând insulte persoanelor prezente, fapt ce trezea încet, dar sigur fiara din mine. Eram la un pas de a sparge o buză, când unul din prietenii mei m-a luat deoparte, spunându-mi că nu merită să îi luxez mutra, pentru că risc iau o infecţie de scabie tâmpeasco-moldovenească. Bine, am hotărât să ne retragem, şi să mergem în camera alăturată pentru a ne feri de perturbaţiile posibile, şi ne-am simţit bine, până când D-l Problemă, îşi făcu apariţia cu o duhoare de expresii engleze, încercând să dovedească că e mai prost decât pare(fapt ce i-a reuşit), şi să mă provoace pentru a doua oară la nu ştiu ce… Am încercat să caut un numitor comun şi să nu îmi orientez cele 130 de kilograme către fizionomia D-lui Goe, însă, înţelegând că nu am ce discuta cu D-l Cocină, am hotărât să mă retrag, aruncându-i câteva vorbe, care pentru el se pare că, erau extraterestre, fapt neavând suficientă substanţă cenuşie pentru a le înţelege.

L-am deconectat de la reţeaua de comunicare, hotărând să nu mai ascult vocile surde. Am luat-o mai moale ca să nu mă umplu de gunoi din cap până în picioare, însă de îndată ce dau ochii cu D-l Goe, am să îi zic câteva cuvinte rezervate pentru dumnealui, şi poate nu doar cuvinte, s-ar putea ajunge şi la unele fapte, dacă discuţia degenerează în stilul său. După ce am avut parte de o seară ruinată, m-am tot gândit, cât de linişte ar fi în lume dacă prostia s-ar manifesta printr-o acută migrenă? Afirmaţie: Lumea ar fi plină de vaiete şi fel de fel de gemete, fiindcă unii chiar nu au limite şi restricţii în respectarea spaţiilor şi discuţiilor private, nu că aş fi împotrivă, sunteţi binevenit dacă aveţi ceva de valoare de comunicat, însă în cazul în care doreşti să demarezi concursul alergării suveică în prostie… o poţi face cu semeni de-ai tăi, fără a strica seara cuiva. Am o singură întrebare domnilor cititori: „Am făcut eu bine că mi-am stăpânit fiara din mine, sau totuşi, D-l Goe merita un pumn în gură!?”, pentru ca să ştiu dacă e cazul să implementez un tratament fizic prostiei bigame.