Necropsia unei relații(achtung, iarăși autobiografie)

Hai să vorbim despre dragoste? Vreți?

Mai țineți minte, atunci când eram tineri și proști, cum ne imaginam viitorul nostru, inclusiv familia? Visam și eu. Vroiam să-mi petrec tinerețea undeva prin Amsterdam, într-o relație poliamoroasă, să ne petrecem timpul în pat de la dimineață pân’ la dimineață, să fumăm iarba neerlandeză absolut legală și să râdem de toți cei ce-și irosesc viața în cabinete de la 9 până la 5, pentru 30 de zile de concediu pe an și un teanc de hârteuțe amărâte, de toți acei nenorociți, viața cărora e o eternă depresie, care caută fericirea și nu știu că ea e atât de simplu de atins: fumează iarbă, iubește, fă dragoste… Mai pe scurt ,,The Dreamers” al lui Bertolucci, numai cu mai multe persoane implicate și fără momentele celea de gruz.

Pe urmă urma să mă potolesc, să-mi bag mințile în cap, să încetez să-l ascult pe Bob Marley și întemeiez o familie. Soția mea va fi cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, cea mai înțelegătoare și, desigur, mă va iubi nebunește. Voi avea și cei mai buni și deștepți copii, cu care aș putea să mă mândresc și privindu-i aș putea spune că nu mi-am trăit viața în zădar. Vor crăpa de ciudă toți cei ce ne cunosc când ne vor vedea, iar eu le voi arunca priviri disprețuitoare, tuturor celor care s-au căsătorit din prostie, cărora soțiile le mănâncă zilele de vii și care evadează cu prietenii săi demenți la vreun bar ca să-și caute libertatea pierdută la fundul unei halbe de bere. Și mă voi gândi că eu niciodată n-am să ajung ca ei, eu voi avea totul ce mi-am dorit.

Mda, vise…
Mai țineți minte când eram tineri și proști și visam la prima noastră dragoste adevărată? Și mai țineți minte că, când totuși s-a întâmplat, totul a fost deloc nu așa cum ne imaginam?

Am întâlnit-o în prima mea vacanță de vară de când eram la liceu. Era, în pofida vârstei, doar o copilă proastă, dezmierdată, cu ochi mari și naivi, în care, când mă privea, îmi părea că mă scufund. Avea un corp de adolescentă și niște mișcări de pui de felină. Știți voi, niște gesturi stângace, dar nostime prin autenticitatea lor, a unui motănaș ce se joacă cu un boț de hârtie legat de sfoară.
Mă fascina inocența ei brută, infantilă, a unei persoane ce încă nu cunoaște ce e răul. Și dacă îi trăsnea ceva prostesc prin cap, o făcea ca un copil poznaș, fără a înțelege că a făcut o șotie, spre deosebire de persoanele mature, care fac rău conștientizând bine ce fac. Era ca o mâță tânără, care a omorât primul său șoarece și acum face, confuză, cercuri împrejurul lui, fără a ști ce are de făcut mai departe.

Mai țineți minte cât de frumoase sunt toate iubirile la început?

Timpul se oprea pe loc atunci când noi ne sărutam. Nimic nu mai conta. Toate grijile și toate gândurile prostești încetau să existe. Rămâneam numai noi doi. Numai buzele ei fierbinți și moi, dulci și cu gust de zmeură, numai brațele ei ce mi se lăsau ușor pe gât și numai căldura corpului ei, care mă ferea de frigul nopții.
Timpul se oprea atunci când ne iubeam. Nimic nu mai conta. Toate grijile și toate gândurile prostești încetau să existe. Rămâneam numai noi doi. Numai buzele ei fierbinți și moi, dulci și cu gust de zmeură, numai brațele ei ce mă strângeau puternic de spate și degetele ce-mi intrau în păr.
Îmi părea atunci că trăiesc un vis și mă rugam tuturor zeilor pe care îi cunosc ca aceste clipe să nu se termine niciodată. Să piară dracului toată această lume idioțească și să rămânem numai noi doi, în acel pat, în acea cameră și să ne iubim până se sfârșesc timpurile.

Știți care e sensul vieții?

Uite-l aici, lângă mine, stă întinsă pe pat. Îmi zâmbește și încearcă să mă înghită cu ochii ei de căprioară. Își întinde mâna și mă mângâie pe obraz. Uite buzele-i umplute și întredeschise într-un surâs, uite cum o mângâi pe sprâncene, pe năsuc, pe buze… uite cum îmi sărută și-mi mușcă ușurel degetele…
Vezi, a adormit și-mi zâmbește prin somn. O sărut pe ochi, încet, să nu o trezesc, apoi mă îndepărtez și-i veghez somnul, o apăr de vise rele… Cât e de frumoasă când doarme! Nimic creat de oameni sau de Zei nu se poate nici măcar compara cu ceea ce văd eu acum!
Uite sensul vieții, lângă mine. Mă strâng de ea și o sărut. O cuprind cu mâinile mele și o sărut iar. Trupul ei mă frige, mirosul ei mă-mbată.
Uite toate răspunsurile, lângă mine. O sărut pe buze, apoi pe gât. O sărut ușurel, ca o adiere de vânt, apoi crâncen ca un nesătul.
Cât de ridicole îmi par acum toate cântecele și romanele de dragoste! Nici pe departe nu erau adevărate, pentru că adevărul s-a dovedit a fi mult mai bun. Uite dragostea, lângă mine. Uite cum îi sărut sânii ei mici, orientali, și-i înghit respirația ei deasă.


Sursa
2010-01-07 17:46:28



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

16:41:55Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
04:32:00POEME PRIN ANI —» Leo Butnaru
00:14:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:23:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:57:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:42:00Zile critice iulie 2025 —» codul omega
16:52:05Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:20:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
03:57:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
02:04:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:48:41Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:10:59Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:56:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:43:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:26:32Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:01:00NOU, DIN POEZIA AVANGARDEI —» Leo Butnaru
02:14:00no social no justice —» turn up the silence
21:56:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:42:28Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:34:00Precesia și harta reincarnărilor colective —» codul omega
17:23:54Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:20:23Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:23:00Val —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:23:00Val —» Andrei LANGA. Blogul personal
07:23:00Val —» Andrei LANGA. Blogul personal