pe tâmpla dreaptă nervuri încrustate
sunt anii ce-mi măsoară tristeţea
când noaptea îşi deschide gura aspră de lut
retina îmi tresare spasmodic sub pleoapă
pe un fir de crepuscul mă pândeşte nesomnul si gândul
închisă în mine penitentă a unei amintiri fără trup
sunt iubire dincolo de timp sunt femeia-stalagmită
când ochii tăi îmi plouă iernile în suflet
ştiu că sunt mai aproape de tine iubirea mea
şi sunt fericită
