Retrospectiva lui 2009

2009 e cu siguranță cel mai bun an al vieții mele. Este pentru prima dată în 21 de ani, când la 31 decembrie mă simt mulțumit de ce am realizat în anul care se încheie. Sigur, se putea mult mai bine, dar nemulțumitului i se ia și ce are, așa că nu am de ce să mă plâng.

Anul a început greu, cu o lună ianuarie în care pregăteam terenul pentru campania electorală din aprilie. O campanie în care îmi puneam mari speranțe.

În februarie am reușit să-mi iau mașină, ușurându-mi astfel substanțial viața. Tot în februarie și-a dat startul și prima campanie electorală a anului, iar telefoanele începeau să fie ascultate, mai ales dacă te suna cineva important.

Luna martie a adus ceva căldură și totodată o ușurare a muncii electorale. Chiar dacă făceam mai mult muncă de birou, coroborată și cu flash-moburi sau proteste de amploare în PMAN, în martie am slăbit cu 3 kg(la câte am eu, e destul de mult).

Aprilie a fost o lună în care nu cred că am însumat mai mult de 100 ore dormite. Până la 5 a fost foarte multă treabă. La 5 a căzut cerul pe mine. Pe 6 eram distrus total, dar spre seară parcă se mai înfiripa o speranță. Ziua de 7 a fost una a contradicțiilor. Deși știam că vandalizările nu sunt deloc bine venite, chiar am și făcut tot posibilul pentru a le împiedica(mi-am luat și câțiva pumni la rinichi pentru asta), cu greu m-am abținut să nu iau și eu o piatră și să arunc într-una dintre clădiri. Apoi au urmat zile și nopți lungi, zeci de telefoane și sute de mail-uri primite zilnic. Mii de vizitatori unici zilnic pe blog, o activitate extrem de intensă, prin care, cred că am contribuit și eu cu ceva la ce a urmat. La sfârșitul lui aprilie mai dădusem jos 3 kg(dacă era de unde dădeam și mai mult).

Mai, a fost luna speranțelor, iar politicienii nu au dezamăgit. Zinulea nu a fost aleasă în primul tur, iar eu, în sinea mea mă pregăteam deja pentru campania din vară. Am pus un kilogram la sfârșitul lui mai.

Iunie a adus anticipatele și totodată o strategie de atac a campaniei electorale. Pe la sfârșitul lui iunie mi-am schițat deja localitățile în care voi merge în campanie. Am redactat ziarul ”Adevărul”, care a fost distribuit în sute de mii de exemplare de tineretul liberal democrat.

În iulie nu cred că am însumat mai mult de 100 de ore dormite. Deplasări de sute de kilometri cu mașina, de la Chișinău la Drochia, Soroca, Rîșcani, Orhei, Strășeni sau Criuleni. Am făcut aproape 8 mii de kilometri cu mașina în acea lună. Am avut zeci de prieteni ce m-au însoțit în deplasări, am vorbit cu zeci de mii de oameni, am distribuit zeci de mii de CD-uri. CD-uri pe care de fapt le imprimam tot noi, în nopțile nedormite dintre deplasări. La ora 21:20, pe 29 iulie, țipam prin casă la fel cum o făceam la golul lui Ganea din 2000, cu naționala Angliei la Europene. Conform exit-pollului, comuniștii pierduseră alegerile. A urmat o noapte de numărătoare paralelă la sediul PLDM, în urma căreia am rămas cu ceva dubii.

În august m-am mai relaxat puțin, am lăsat politica la o parte, am mers chiar câteva zile la mare, dar gândurile tot la Lupu stăteau.

Până la urmă a ieșit bine, în septembrie, când s-a și format noul guvern. Am început să mă distanțez puțin de PLDM, deoarece bună parte din misiunea mea s-a încheiat. În plus, erau zilnic sute de noi membri pe acolo, așa că... . Totodată, în septembrie am înțeles că rolul meu este să veghez ca măcar o mică parte din cele promise în campanie să se realizeze, pentru celelalte erau noii membri.

Octombrie mi-a adus și câteva dezamăgiri, pe care le-am taxat fără nici o ezitare. Am fost unul dintre primii și puținii care au spus cu voce tare că nu și-l doresc pe Lupu președinte.

Noiembrie a adus turul doi al alegerilor prezidențiale și un job ok pentru mine. Plus ceva critici din partea unor colegi de partid, vezi Doamne, prea îi critic.

Decembrie l-a adus pe Băse președinte și pe Lupu dezamăgit. Nici bucurie nici scârbă mare din partea mea.

Acum, aruncând o privire asupra a ceea ce este mai sus, realizez că în 2009 am cam ignorat probleme din plan personal, dar am compensat la capitolul dăruire pentru cei din jur. Iar asta mă mulțumește enorm.

Încă nu știu ce voi face în 2010, probabil îmi voi continua job-ul. Poate mă voi implica și în campania electorală, dacă aceasta va exista. Cred că voi arunca o privire și pe plan personal.

Ceea ce-mi doresc și vă doresc de fapt și vouă, e ca în 2010 să culegeți roadele sacrificiilor făcute în 2009! Eu cred și sper, că la sfârșitul lui 2010 vom avea coșul plin!

La Mulți Ani, fraților!