odă tiraniei

Ieri ruşii nostalgici au celebrat 130 de ani de la nasterea dictatorului Iosif Stalin. Este interesant acest sentiment de respect şi admiraţie pe care îl are poporul rus pentru tirani. Vedeţi voi, chiar dacă Stalin a fost un călău, care a omorât atâţea oameni, ruşii se mândresc totuşi cu el, atribuindu-i meritul de a fi câştigat războiul. Şi asta conteză cel mai mult, după părerea lor, pentru că nu degeaba spun tot ei: победителей не судят.

Şi Putin este iubit de marele popor rus, spre deosebire de Elţin, care era dispreţuit. Ruşii cred că datorită lui Putin şi anume în timpul “domniei” lui Rusia s-a ridicat din genunchi. Abuzurile puterii contează mai puţin pentru vecinul nostru de la răsărit, mai important este să-ţi poţi permite să le arăţi tuturor vecinilor degetul mijlociu. Şi nu contează, că este vorba de Hitler, de Bush sau de Saakashvili.

Cred că şi noi, moldovenii, suntem fermecaţi de dictatorii carismatici, care ştiu să se impună. Moldoveanului nu-i prea plac poeziile, dar ştie să recite versul “Unde eşti tu, Ţepeş doamne”. Şi despre Sparta cunoaştem. Şi tare ne place să ne identificăm cu cei trei sute de viteji spartani care au ţinut oastea persană în trecătoare câteva zile.

În lipsă de inamici care să-i ia în serios, spartanii noştri autohtoni poartă războaie glorioase cu sfeşnicul evreilor, îşi bat nevasta şi copiii şi îi taie coada lui Grivei. Pe Facebook şi în blogosferă se dau adevărate bătălii pentru dreptul nostru de a rămâne aşa cum suntem, pentru că, cică

principiile ”democratice” sunt construite exclusiv pe felul de a fi a occidentalilor, fără a lua în calcul specificul altor civilizații. (Oleg Burcă)

Cea moldovenească, de exemplu. Dar, mă rog, nu suntem singura civilizaţie de pe globul moldovenesc. Mai este Uganda. O ţară cu simpatizanţi şi în Moldova, de altfel. Unul din ei este Alexandru Curbet, un luptător înflăcărat cu imoralitatea, care nu se lasă până nu stârpeşte ultimul homosexual din Străşeni.

Prin anii 70, Uganda îl avea preşedinte pe Idi Amin. Un tip tare de treabă. El se autoîntitulase “His Excellency President for Life, Field Marshal Al Hadji Doctor Idi Amin, VC, DSO, MC, Lord of All the Beasts of the Earth and Fishes of the Sea, and Conqueror of the British Empire in Africa in General and Uganda in Particular”.

Lord of All the Beasts of the Earth and Fishes of the Sea

Avea cinci soţii şi vreo 50 de copii. Avea şi duşmani. Capul unuia din ei îl ţinea în frigider, în calitate de trofeu. Execuţiile în masă în Uganda au luat o asemenea amploare, că armata nu mai reuşea să sape atâtea morminte, şi atunci îi arunca pe cei ucişi în Nil. De câteva ori autorităţile au trebuit să oprească hidroelectrocentrala, că se astupau ţevile cu cadavrele celor executaţi. Amin mai era şi canibal, asta fiind tot specificul civilizaţiei, care nu accepta felul de a fi a occidentalilor.

Aş vrea şi eu un asemenea preşedinte. Un adevărat bărbat. Cred că ar da foarte bine la aspiraţiile noastre europene, şi în general, ar avea potenţialul şi capacităţile necesare pentru a explica tuturor adevărata esență a acestor “valori” occidentale.

• Lupul Sur