Vedere în întuneric (1)

“Cine dintre voi se teme de Domnul,.. şi umblă în întuneric?” (Isaia 50:10)

Dumnezeu ne promite pace, dar nu ne promite o călătorie liniştită sau imunitate faţă de problemele vieţii. Biblia spune că e posibil să “te temi de Domnul şi totuşi să umbli în întuneric”. Să ne uităm în Biblie: a) Iov a avut o viaţă exemplară şi totuşi a pierdut tot ce avea. Necăjit şi uimit, el a strigat: “Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspândit întuneric “pe cărările mele” (Iov 19:8); b) Ieremia, după ce a predicat unui popor răzvrătit care l-a bătut şi l-a trimis la închisoare, a spus: “O mare… de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!” (Ieremia 9:1); c) Pavel a suferit atât de mult încât” nu mai trăgeam nădejde de viaţă” (2 Corinteni 1:8).

Credinţa este ca pelicula de film. Se revelează în întuneric. Intunericul ne face să ne sprijinim pe Dumnezeu aşa cum nu am face-o în mod normal. Adevărul este ca dacă credinţa noastră nu ar fi încercată niciodată, nu am fi motivaţi să-L urmăm pe Dumnezeu şi să ne apropiem de El. Edward Mote a scris: “Când întunericul pare să-I ascundă faţa, mă odihnesc în harul Său mereu acelaşi. Când totul în jurul meu se prăbuşeşte, El este toată nădejdea şi statornicia mea. Pe Hristos, stânca cea tare mă sprijin, căci orice alt sol este în nisip mişcător”. Este uşor să-L lauzi pe Dumnezeu când eşti sănătos şi când facturile îţi sunt plătite. Doar când lumina devine brusc întuneric îţi dai seama ce este credinţa şi în ce ţi-ai pus cu adevărat încrederea. In astfel de perioade ne putem dezvolta vederea în întuneric!