Încrede-te în Dumnezeu, nu în oameni

” Să vă înmulţiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării.. ” (Deuteronom 8:1)

După 400 de ani de robie, Dumnezeu le-a dat actul de proprietate asupra unui teren bogat şi îmbelşugat pe care îl puteau numi în sfârşit casa lor. Până atunci tot ce aveau provenea de la egipteni. Iar robia le-a zdrobit voinţa şi le-a distrus iniţiativa; în consecinţă, Dumnezeu trebuia să le rupă dependenţa faţă de un popor şi nu faţă de El (dependenţa de oameni te poate face vulnerabil şi îţi poate opri creşterea). Aşa că atunci când Dumnezeu i-a condus pe evrei în pustie şi carnea şi ceapa le lipsea, ei au fost obligaţi să-şi dezvolte apetitul pentru mană; ceva ce numai Dumnezeu poate da! Trebuie să înţelegi că atunci când Dumnezeu îţi răpeşte o veche sursă sau sistem şi îţi dă unul nou, nu înseamnă că cel rău nu era bun. Ci înseamnă că El a ales o nouă modalitate de călăuzire şi de ajutor.

Când Dumnezeu îţi face o promisiune, El şi-o respectă întotdeauna, dar tu trebuie să fii dispus să rupi legăturile dependenţei tale de oameni. In pustie, iudeii s-au plâns şi tânjeau după confortul lucrurilor familiare; deşi aceasta însemna întoarcerea la o perioadă care s-a terminat. Nu se puteau întoarce şi nici tu nu te poţi întoarce! Când Dumnezeu a spus: “Să vă înmulţiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării…”, planul Lui pentru ei depăşea nivelul supravieţuirii – planul Lui era prosperitatea. Insemna înţărcarea faţă de laptele dependenţei de oameni şi trecerea la carnea dependenţei de Dumnezeu. Pavel scrie: “Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). Când Dumnezeu te împinge afară din zona ta de confort pentru a-ţi împlini destinul, aşteaptă-te să treci prin teritorii necunoscute, care îţi provoacă teamă. Este singura cale prin care poţi trece de la supravieţuire la prosperitate.