Cum să trăieşti în România, iar asta să nu-ţi ocupe tot timpul?
Din comentariul unui basarabean pe acest blog: “N-am putut sa ma abtin sa comentez asta pt ca imi pasa.[...]Sunt de 7 ani in Romania si nu prea m-am schimbat, poate am renuntat la unele calitati negative pe care le aveam din Moldova, insa nimic constructiv(pe partea omeniei) nu am invatat de aici. Dar asta nu inseamna ca o sa ma intorc maine acasa. Am fost genul(ca si multi altii) care a crezut ca vine in Romania ca acasa, in Patria Mama, etc,etc, dar peste atatia ani pentru mine alta patrie decat Basarabia nu exista, cu toate astea sunt nationalist si iubesc tot ce tine de romanism. E un pic ciudat. Asta si de aia ca majoritatea celor din Romania spun in fiecare zi ca Romania este o tara de k.. si eu ii urasc enorm pe cei din Romania care isi urasc tara. Am fost socat sa vad cum se urasc multi olteni, moldoveni, munteni, dobrogeni si ardeleni intre ei, am hotarat sa-i numesc ironic: “mai multe natii de romani”. Am inteles ca cei mai multi din basarabeni sunt adevaratii romani si nu o sa-mi schimb parerea asta, pt ca din anumite puncte de vedere suntem mai “puri”, mai sinceri, mai de incredere. Este uimitor faptul cum poti avea incredere in prietenii basarabeni, chiar pe termen lung, poate chiar pt o viata, cu cei de aici prieteniile sunt temporare si de cele mai multe ori false. Asta e ceva ce aud in fiecare zi de la basarabeni: “Basarabenii cum sunt ei , daca zic ca fac - fac (bine, nu se poate fara exceptii), insa cu cei de aici ca sa obtii ceva sau sa-ti faca un serviciu trebuie sa fii lingusitor ca ei, trebuie sa-i minti si tu cum te mint ei si poate intr-un sfarsit obtii ceva.” In Romania de cele mai multe ori “dureaza”. Si uite asa motivele se aduna si nu e bine. Mai la toate interviurile la care am fost mi se spunea ca basarbenii “sunt de treaba”(dar asta nu inseamna ca m-am angajat),iar eu trebuie sa inteleg din asta cat de falsi sunt cei de aici cu care voi lucra si cat de greu imi va fi sa ma obisnuiesc.
Dar repet ca imi stiu adevarata origine romaneasca, dar o sa cred si o sa stiu ca in basarabia sunt cei mai minunati oameni(si cele mai frumoase si mai de incredere fete:)). [...] Eu iubesc romanismul in sine, iubesc Romania si pe romanii de pretutindeni si imi pare foarte rau ca in inima acestei tari, acolo unde nu mai exista probleme(stiti ce fel de probleme) exista atatia oameni care urasc tara asta si care nu o merita. Dar presupun ca asa e si asa se simte peste tot acolo unde ramane o natie dispersata in multe colturi in afara graniteleor tarii. Dar cel mai tare ma doare(si nu numai pe mine) ca exista un adevar: celor mai multi din Romania pur si simplu CHIAR NU LE PASA, nu stiu cum traim si cum ne simtim multi din noi si atunci cand unii de aici intreaba: “Cat e ora acum la Chisinau?”, considerand Chisinaul in alt fus orar, ce oare poti sa mai zici?
N.B.: celor de aici: niciodata nu intrebati un basarabean “Cat e ora acum la Chisinau?””
Oricâte nu aveţi să-i obiectaţi omului care a scris cuvintele de mai sus, sper că o s-o faceţi cu bunătate, cu grijă. Sandu Grecu, cel puţin aşa se prezintă comentatorul meu, şi-a înşirat ideile nu din varful degetelor, ci direct din suflet. Recunosc, m-a atins sinceritatea lui. Multe lucruri a spus la repezeală. Cu un aspect, însă, sunt de acord 100%: atunci când am venit în România, m-a şocat faptul că romanii îşi dispreţuiesc ţara. Poate nu ţara, dar poporul cu siguranţă. Mulţi îmi spuneau că “România este frumoasă, păcat că e locuită de români”. O frază similară nu o s-o auzi la ruşi, americani, francezi, polonezi… N-am auzit-o nici în Basarabia. Setea aceasta de autobiciuire este cu atât mai crudă cu cât este nedreaptă. Romania este aşa cum este. Cu rele şi muuulte bune. Românii fierb în sucul lor şi până la urmă o să iasă ceva de aici. Ceva bun. De unde atâta lipsă de autorespect atunci? Nu-mi explic.
Ştiţi ce fac când întâlnesc asemenea atitudine? Pur şi simplu nu-i dau importanţă omului respectiv, îl resping. Prea mult negativism strică. Cine i-a dat dreptul să semene ură în stânga şi dreapta? Să vă zic ceva, eu nu cred în poveşti despre energia negativă, dar cand îl aud pe vreo unul care îşi înjură ţara şi originea, parcă îi văd aura neagră cu roşu purpuriu în jurul capului. Aşa că prefer să mă feresc de tip. Nu are rost sa intru în discuţii, este ca o gaură neagră ce te înghite. Mai bine o ocoleşti. Rezultatul: sunt mulţumit, fericit, bucuros chiar, că trăiesc în România. Cât nu ar fi de straniu, dar, în aceste condiţii asta nu-mi ocupă tot timpul.
Sursa
2009-12-13 23:45:24