posibile istorii ale unei istorii

Ziarul "Plugarul Roș”, 15 noiembrie 1927.

Niscaiva puncte ca să scot istoria asta din capcana senzaționalului.

- genealogic – așa ar fi putut fi limba oficială a statului cu capitala la Muncești. Abundența neoglogismelor ruse (atenție nu a slavismelor, de care e plin fondul limbii române) și a unor modalități curioase de construcție a cuvintelor (în româna nu se prea obșinuiește ca un cuvânt nou să fie format din bucăți de alte cuvinte, ci se unesc ambele cuvinte întregi) indică un drum posibil pe care evoluția lingivistică a "limbii moldovenești" ar fi putut s-o ia. Așa se mai vorbeste și azi în unele sate din Transnistria. Că acest tip de limbă nu a devenit totuși limba oficială a RSSM și la școala moldovenească s-a învățat o limbă apropiată de româna literară e meritul unor omenași din anii 60. Ar trebui să vedem care-s numele lor...Am auzit că Lupan ar fi unul din ei...

- istorico-politic – prin introducerea masivă a neologismelor limbajului administrativ se urmărea atât socializarea politică a cetățenilor RASSM cât și crearea unei limbi publice moldo-ruse, în opoziție cu cea privată. Cum cetățeanul sovietic era prins aproape în majoritatea timpului său în activități colective limba publică urma încet-incet să se instaureze...

- filosofic – arhitecții limbii "moldovenești" au pornit să construiască limba de jos, adică după modelul Vorbei...Scrisul trebuia să imite vorba, nu invers, cum e practica...Cum zicea L.A.Madan cel mai mare promotor al noii limbi: Gramatica pentru om, dar nu omul pentru gramatică. Cât de mult lipsește o cercetare a acestui fenomen, și câtă paine ar fi de mâncat pentru un filolog cu puține cunoștințe filosofice și sociologice...

Pe blogul Neighborlands, proiect de studiu al lui Alexandru Leșanu, am descoperit o altă mostră, un articol din “Drumul Socialist”, din 5 octombrie 1936, de data asta scris cu grafie latină într-o română bunicică (care, între timp devenise, în intervalul 1932-1938 grafie și limbă )...