Impresii de la dezvelirea bustului lui Grigore Vieru in Alba Iulia

Ma trezesc la sunetul desteptatorului. Afara e intuneric. Eu sunt suparat pe viata si pe ideea mea de a ma oferi ca voluntar pentru a ajuta la buna organizare a evenimentului. Imi place adrenalina intilnirii cu oameni noi, dar chiar cu pretul intreruperii unui somn atit de dulce? Cu masterul asta, m-am dezvatat sa ma scol dimineata. Oare nu s-or descurca sucevenii si singuri, imi sopteste un gind, chiar sa ma scol eu asa, cu noaptea in cap? Mai, mai, sa adorm inapoi. Noroc ca asteptare, nelinistea si nerabdarea dinaintea oricarei intilniri a biruit somnul din mine.

— Nicolae, scularea! Nicolae e colegul de la master, impreuna cu care trebuia sa pornim in misiune (pentru ziua de 30 noiembrie noi trebuia sa-i intimpinam si sa-i ajutam pe  colegii nostri din Suceava sa se orienteze prin Alba Iulia).

Seara trecuta, ne-am tot batut capul unde sa mergem cu sucevenii, care, bucuria noastra, trebuiau sa ajunga dimineata devreme, pe la 7.30. Locurile pentru cazare vor fi disponibile in a doua parte a zilei, iar ei vin dupa o calatorie de 8 ore cu trenul. Stiu ce inseamna asta… Ca doar cu “trenul foamei” vin si eu in Alba: galagie, 8 persoane in compartiment, nu ai cum te intinde sa tragi un pui de somn… Nu e una din cele mai frumoase calatorii cind vii singur. Dar aceste detalii pot fi  mai usor trecute cu vederea in mijlocul unei companii de 20 de tineri , si totushi, cind vin vor dori sa se odihneasca… Ingiindurati ajungem la gara. Ne intinim cu Loredana:

—- Salut, nu cumva astepti si tu pe cineva?

—- Da, ASCORistii din Suceava.

—- He, he, he, dap si noi tot din Suceava asteptam oaspeti. Vin basarabeni din toate colturile Romaniei. O sa fim vreo 300 de basarbeni la evenimentele din 30 noiembrie si 1 Dec. Pe 30 noiembrie, o sa fie dezvelit primul bust in cinstea lui Grigore Vieru.

—- Fine!

—- Numai ca nu stim unde sa mergem cu dinsii ca sa se mai odihneasca dupa drum.

—- Noi mergem la facultatea de teologie, o sa lasam bagajele intr-o sala.

—- Buna ideea!

Ma suna Costea si imi spune ca amus, amus ajung. Ies eu cu Nicolae si Loredana pe peron, nerabdatori. Oare ce fete invata in Suceava?… Oho, asa-i lung trenul asta, unde-or fi si moldovenii nostri?… Cind ma uit, chiar pe usa din fata noastra, tineri veseli si galagiosi se imbulzesc cu bagajele.

—- Voi sunteti?

—- Noi!

—- Bun venit in Alba Iulia!

Dialogul s-a infiripat asa repede, ca nici nu ne-am dat seama ca eram deja pe drum inspre facultatea de teologie. O sala calda, cafea fierbinte, niste tartine aduse tocmai din Suceava si toti s-au inmuiat de-a binelea…

Toata ziua fuga, fuga, indruma-i ba pe unii, ba pe altii, fa cunostinta cu cela si cu celalalt. Asta e frumoasa, dar si asta e frumoasa, te imbolnavesc fetele astea. Uite- si pe cei din Bacau: nu ne povestesti ceva despre cetate? Cum sa nu.  Toate bune si frumoase, dar cind ajunge vorba sa arat drumul soferilor, ma cam fisticesc. Pe jos e alta treaba, mergi si tu pe de-adreptul si esti bun ajuns, dar cu masina nu am mers decit la lectiile petru permis auto… — La stinga? — Da, imi pare…  Huuu, am ajuns..

La 14.00 trebuia sa aiba loc dezvelirea bustului lui Grigore Vieru. Admir enorm opera si viata lui. Eram nespus de mindru ca anume in orasul in care invat se dezveleste primul bust in cinstea marelui poet… Iata-ne pe toti adunati in jurul bustului, cu poetul privindu-ne de sus. Il simteam in mijlocul nostru. Cuvintari, cintece, cuvinte de suflet, ochi atintiti si urechi ciulite. Degete inghetate, nasuri smiorcaind, fericiti .

preluat de pe http://ortodoxstudent.wordpress.com