Aroma Vieţii

Nu ştiu de ce am ales poezia. Nu ştiu de ce această cale este cea mai desăvârşită pentru a-mi exterioriza emoţiile. Nu ştiu de ce sunt mult mai sensibilă atunci când scriu. Nu ştiu de ce devin mai bună prin vers. Nu ştiu de ce am început a scrie... şi totuşi există o explicaţie. Anume durerea, suferinţa şi greutăţile m-au făcut să izvorăsc a creaţie, iar atunci când sufletul nu mai putea lupta, a apărut poezia în viaţa mea şi a creat acea relaţie dintre vocea interioară şi Dumnezeu, versul fiind unul strigător la cer. Iar acum, zi de zi mă autodescopăr, mai găsesc o altă Doină în mine, nu numai cea ,,de jale sau înstrăinare"  , astăzi ,,mi-o spui tu care" prin mesajele primite zilnic. Uneori mă simt vinovată în faţa voastră, şi ştiţi de ce? pentru că versul meu conţine mesaje actuale. Eu nu pot scrie la comandă, chiar dacă o fac, oamenii, citindu-mi versul, nu mă regăsesc acolo... Şi spuneam, uneori mă simt vinovată în faţa voastră prin faptul că poeziile mele nu sunt printre cele mai îmbucurătoare, eu scriu ceea ce simt, ceea ce mă determină s-o fac e realitatea. Iar atunci când primesc mesaje, comentarii în care oamenii îşi găsesc un loc aparte în poezia mea şi suferă odată cu mine , mă simt vinovată , pentru că le-am apăsat şi lor pe rană...şi cu siguranţă doare. Şi totuşi, vă sunt recunoscătoare TUTUROR ! Ştiu că versul meu e dur, e dureros, e rupt din realitate, e plin cu amintiri, dar e ADEVĂRAT, şi cel mai mult contează pentru mine ca el să fie acceptat aşa cum este. Nu există o regulă cum să scrii, nu există oameni care să îţi spună cum să scrii, e ca şi cum te-ar învăţa să simţi, să trăieşti. VĂ MULŢUMESC ! PRACTIC, TRĂIESC CU VOI ŞI FIECARE DINTRE VOI AVEŢI UN LOC ÎN INIMA MEA, DEVENIM O FAMILIE, IAR ACOLO E LOC DOAR DE DRAGOSTE ÎNVĂLMĂŞITĂ DE CREAŢIE !p.s.: Toate mesajele, comentariile, criticile mă fac să cresc, să scriu şi să simt dublu. <3























Cu drag şi cu inimă deschisă,

p.s. : îţi mulţumesc D.L pentru logo.

                19.06.2014 

Ce seară,  Plină de lumini Și-ntunecă orice cuvânt,  Ce seară,  Tu dulce mă îngâni  Și mic de tot e-acest pământ.  Ce seară,  Liniștea mă cheamă  Să întrunim un vals major, Ce seară ,  Nu mai este toamnă  Dar stelele și cerul ne tot vor.  Ce dragoste,  Eu stau și scriu un vers stând pe pridvor  Ce dragoste,  Al verii aer proaspăt, Ce lin purifică un dor.  Ce dragoste, Emoții strânse-n lacăt  Și libertate de cocor, Ce dragoste,  Nimic nu e în treacăt  Trăiești precum un călător.  Ce viață,  Să fii actor decis  Și să împarți doar replici de iubire,  Ce viață !  Așa e viața de artist-  Destin de-amor în nemurire. Cu drag,

     Fiecare dintre noi posedă calitatea de a fi om, dar cu siguranţă, toţi trebuie să ajungem la acel nivel ca să ne putem atribui această noţiune în totalitate.      Există oameni talentaţi, oneşti, laşi, trădători, frumoşi, dar fiecare dintre ei au un rol în viaţă, iar acesta îl descoperă cu timpul... Şi cum spunea Petrarca :  ,,Nu toţi pot fi talentaţi, dar toţi pot fi oameni buni" .      Deseori un om îşi pierde sufletul mergând pe drum, pentru că sunt prea multe cărări care rup din el, fie prin invidie, fie prin răutate. Mai era o frază care spunea ,,Cu o floare nu se face primăvară" , la fel pot spune şi despre un om : ,,Cu in iPad în mână nu te faci om."  Există persoane care se cred mai superiori , deţinând un aparat performant, omul nu se schimbă, rămâne acelaşi, doar ceea ce este la exterior odată şi odată piere, iar interiorul nu rugineşte, pentru că sufletul e cel mai de preţ, e calea spre adevăr şi viaţa privită prin prisma francheţei.      Nu pot să neg faptul că nu am greşit ... toţi greşim, pentru că mereu învăţăm din faptele noastre, trăite pe pielea noastră, şi nicio lecţie nu poate oferi o şcoală mai bună decât viaţa omului. Prea multă răutate, am ajuns într-o perioadă, în care omul, necunoscându-te, îţi oferă o privire monstruoasă, şi atunci înţeleg că acel om niciodată nu se va îmbolnăvi de inimă,şi ştiţi de ce? pentru că oamenilor răi le lipsesc acest organ... Nu judec, doar analizez...  şi ... mă iau fiorii.

Cu dragoste,

Negru de cenuşă-n lume Împrăştiat ca să-i adune, Ulii cu venin sălbatic Cutreieră viforul limfatic. Oameni cu pîrghii demonice, Fiare din abis, exotice, Înflăcăraţi de realizări străine, Ce suflete distruse, haine ! Labirint e tot, supravieţuieşti? Du-ţi menirea, eşti ca să trăieşti. Praf din scrumul ramelor de gheaţă, Omul şi neomul – faţă-n faţă. Cer întunecat de răutate, Lupi ce urlă a dreptate, Şi-un ecou te face gloată – Bumerang e viaţa toată. Negru de cenuşă-n lume Împrăştiat ca să-i adune, Lumea latră ca din haită, Omu-şi duce a lui soartă... 06.04.2014

Cu drag,

Vocea mea - nepotrivită pentru-a face înţeles, un cuvînt trecut prin sită vreau în vers ca să îl ţes. Căci din umbra lirei, se mai iveşte rimă, stau în ziua serii cu toamna mea sublimă. Şi nu pot să strig, că din vers se naşte uneori un frig, alteori o oaste. Sacru mi-e condeiul, dăinuind povară, scutură şi teiul floarea mea amară ! Şi tot soarbe apă din fîntîni măreţe, poetul sapă,sapă pînă-n frumuseţe. Cu vioara leagănă un cuvînt din strună, mişcă o clipită strofa lui nebună Iar apoi striveşte umbra sa din cale, versul dăruieşte, uneori, chiar doare.

Cu drag,

Într-o lume deprinsă a inchide ochii, acceptînd minciuna, invidia şi răutatea, omul devine un trup pustiu, lipsit de suflet. Cu fiecare clipă aştept o ninsoare profundă care să cureţe lumea de răutate, iar eu pun speranţă în poezia mea, care va încerca să îndemne omul să fie mai bun. Cum zicea şi Petrarca : ,,Nu toţi pot fi talentaţi sau geniali, dar toţi pot fi oameni buni."Iar oamenii buni, Dumnezeu ni-i dă pe neaşteptate : Mirell Rosh şi Munteanu Sergiu, vă mulţumesc ! Cu drag,

Plumb din nori în ochi cu suspine, vremea trece,  vremea vine. Corbi în zori şi luna-i plină, e o beznă în grădină. O vioară în vuietul vîntului, pustietate... pe faţa pămîntului. Alb cu negru- ploaia răsare, omu-i viu şi totuşi moare.

Cu drag,

Bună dragii mei :-*E 1 martie, un nou început ! Se spune că primăvara este cea care reînvie totul , e originea unor valori, lucruri şi fenomene.

Cu această ocazie vreau să vă felicit pe toţi şi să vă doresc o primăvară doldora de lumină, astfel , să vă pătrundă în suflet şi cuget, şi toată viaţa voastră să fie o continuă primăvară !M-am trezit cu soare-n suflet, cu miros de primăvară, gingaşi ghiocei pe-afară, fericirea e în umblet.Pe la case ospătează şi tot cheamă oamenii, să adune flori în vază, doldora de bucurii.(Doina Strulea) O piesă frumoasă pentru voi , cititorii AromaVieţii  ! Cu aromă de primăvară,

Ore și zile dedicate din suflet, muzică semănată printre elevi, răbdare crescută pînă în creștet, timp, chibzuință și ... poate nervi. Călăuziți de har dumnezeiesc, își dau inima pentru o strună, răsună încontinuu și îmi amintesc muzica crescută în cunună. Vocea lor e ca o melodie, și ochii - niște diezi,bemoli în care vorba lor e vie, iar cugetul - fiori domoli. Ei nu așteaptă remunerări sau mulțumiri plătite, destule sînt aplăudări la munca plămădită. Sunt promotori ai frumosului, niște zidari sau poate actori, e forța sublimului  sălășluită din profesori.

Cu drag,

În umbră gîndurile stau, Plutesc în freamăte de vînt Şi chipul cel de lut al tău, Tot îmi hrăneşte al meu gînd. Sunt raza ce apune iar În visul tău nemărginit, Dar mă întorc iar în trecut Cu-al meu şi-al tău destin înruginit, Privesc ce am avut Şi ce-am pierdut. Zidarul pasiunii tu ai fost, Un promotor de fericire, Tot cerul îmi este martor acum, Cercînd să mă înalţe în iubire. Amprente, zile şi momente, Lăsate-n umbră au rămas. Suflate, împlinite sau izbite, Eu sunt o umbră-n miez de ceas, O umbră-n lume am rămas.

Cu drag,

Salutare dragii mei cititori :*

Cîteva zile în urmă mi-a vorbit vocea lăuntrică ,,În gară iar doare" în cadrul unui concert pe scena casei de arte, acolo de unde muza s-a înfiripat.  Am avut concerte cu public divers, dar şi scenă/sală diversă. Vorbind cu publicul, pentru prima dată i-am avut atît de aproape. Poezia mea i-a sensibilizat pe unii, cei care conştientizau cît e de dureroasă distanţa şi cît e de nemilos timpul. Ceea ce m-a făcut să îmi ies şi eu din echilibru au fost amintirile, amintirile care apasă pe rană. Mă gîndeam la un prieten care a plecat în eternitate, cînd recitam, probabil era şi el la acel concert... Timp, timp, carie de timp, urcat-ai tu omul sus,pe un nimb şi de-acolo răsună un strigăt de disperare, te-ai strecurat printre om, neştiind că îl doare. Cu drag,

Dragii mei,

ne cuprinde atmosfera frumoaselor sărbători, ar trebui să fim mai buni, mai luminoşi la suflet pentru a deveni şi luminoşi la trup. Tot ceea ce vă doresc eu din inimă, o s-o pot face prin intermediul poeziei, peniţa este cea care mă ajută să reflect toate sentimentele şi urările către voi, cititorii : Acum în prag de sărbători, ce vă aduc mireasmă de Crăciun voi luminaţi precum stelele pe cer, s-aveţi parte de tot ce e mai bun. Lumină-n cuget dinspre cer, urări cu multă sănătate, noroc cîntat cu leru-i ler Întreagă armonie-n toate. Crăciun fericit dragii mei! Lăsaţi toate gîndurile rele în anul vechi, şi în acest an nou păşiţi cu alt picior, reflectaţi asupra visurilor voastre şi fiţi în armonie cu voi înşivă ! Cu mult drag,