Stînd sub o salcie,Îmi plîng din nou iubireaŞi dorul n-are margine,Răsună nemurirea.
Ea plînge-acum cu mineIar vîntul e ecou,În depărtare vinedestinul meu cel nou.
O lacrimă din mine,O lacrimă din ea,Gîndindu-mă la tinePlînge, regina salcia !
Clipesc cu genele plecateŞi tot ascult tăcereaChiar şi tăcerea face zgomot,În schimb dînd mîngîierea.
Ploaie, lacrimi sau patos?Noi doi sîntem pribeagi,Nu ne-am văzut demultŞi totuşi te întreb :
“tu ce mai faci? “ .
Cu dragoste,
