Pornind pe drumul dureros,chemând ca să mă lumineze,simt şi-acum înfipt în osun înger, vrând să mă vegheze.
Nu cred că viaţa te-a cerutsă fii un sclav al nefiinţei,Dumnezeu mereu a vrutiubit să fie, robie cerinţei !
e cald, e frig, şi timpul trece,tu-ncerci să fii prezent cu mine,şi...dintr-odată totu-i rece,şi arde-o lumânare-n sine...
Cu drag,
