Salutare dragii mei cititori :*
Cîteva zile în urmă mi-a vorbit vocea lăuntrică ,,În gară iar doare" în cadrul unui concert pe scena casei de arte, acolo de unde muza s-a înfiripat.
Am avut concerte cu public divers, dar şi scenă/sală diversă. Vorbind cu publicul, pentru prima dată i-am avut atît de aproape. Poezia mea i-a sensibilizat pe unii, cei care conştientizau cît e de dureroasă distanţa şi cît e de nemilos timpul.
Ceea ce m-a făcut să îmi ies şi eu din echilibru au fost amintirile, amintirile care apasă pe rană.
Mă gîndeam la un prieten care a plecat în eternitate, cînd recitam, probabil era şi el la acel concert...
Timp, timp, carie de timp,urcat-ai tu omul sus,pe un nimbşi de-acolo răsună un strigăt de disperare,te-ai strecurat printre om,neştiind că îl doare.
Cu drag,
