Din 1992 şi până în prezent mai multe personalităţi ale vieţii culturale basarabene au murit suspect. Voi pomeni aici numele interpreţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici, a politicianului Gheorghe Ghimpu, a lui Nicolae Costin, primul primar al Chişinăului, al episcopului Dorimedont, a poetului Grigore Vieru, iar lista poate continua. Toate aceste personalităţi au promovat în Republica Moldova spiritul românesc, au apărat istoria şi limba română. De aceea, au plătit scump pentru acest lucru, au murit înainte de a-şi duce la bun sfârşit misiunea.
In aceste zile, ne amintim în mod special de cele “doua inimi gemene” ale neamului, Doina si Ion Aldea Teodorovici. Cei doi artişti au plecat în nefiinţă în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992. Au murit la vîrsta cea mai frumoasă a unui om, cea a împlinirilor. Fiul lor, Cristi Teodorovici a rămas orfan de ambii părinţi la numai 10 ani. Doina şi Ion şi-au pierdut viaţa într-un stupid accident rutier, cel puţin aceasta este versiunea poliţiei. Nici pînă astăzi nu se cunosc circumstanţele în care au murit artiştii. Şoferul automobilului în care se aflau a rămas în viaţă. Deşi acesta trăieşte bine merci, cazul morţii celor doi este învăluit de mister. Nici pînă astăzi conducătorul maşinii nu a fost anchetat sau condamnat. Nu se ştie cum a ajuns automobilul în copac, la câteva zeci de kilometri de Bucureşti, de ce şoferul a scăpat doar cu câteva zgîrîieturi, iar artiştii au murit la scurt timp după accident? Toată lumea vrea să afle adevărul despre moartea celor doi. Dar mai cu seamă părinţii Doinei Aldea Teodorovici, care trăiesc de 17 ani cu o singură speranţă: ei vor să afle cum au murit copiii lor? Toţi românii aşteaptă o nouă anchetă din partea procuraturii moldoveneşti. Dar aceasta întîrzie. Am aflat şi de ce. În 2005, Cristi declara în presă „Am vorbit în România cu cineva să redeschidem cazul, dar e şi destul de târziu… . Atunci, ancheta s-a întrerupt pe motivul unui telefon care a fost primit de bunica. I s-a spus că, dacă îi este dragă viaţa mea, să nu mai continue cu cercetările. Atunci, acel avertisment ne-a pus pe gânduri pe toţi”, mai afirma Cristi.Festival în loc de anchetă
Pînă la aflarea adevărului, între 29 octombrie şi 15 noiembrie în Moldova se organizează mai multe acţiuni culturale consacrate celor doi artişti. În ziua de 29 octombrie, Cristi Teodorovici, fiul artiştilor merge la kilometrul 49 al traseului Chişinău-Bucureşti la crucea care marchează locul accidentului. Aici, se organizează un parastas în memoria părinţilor săi. Acum trei ani, Cristi mi-a spus într-un interviu că el simte ajutorul părinţilor săi în tot ceea ce face. El simte ajutorul lor mai ales atunci cînd organizează împreună cu bunica sa, Eugenia Marin (mama Doinei) festivalul-concurs „Două inimi gemene”. Concurul se desfăşoară de cinci ani la Chisinău trei zile la rand, pe 13, 14 şi 15 noiembrie. În acest an aria festivalului s-a extins şi mai mult. Alături de participanţi din R. Moldova, România, Bulgaria, Federaţia Rusă, Ucraina şi Letonia mai intră în concurs şi interpreţi din Uzbekistan, Italia şi Germania. Participanţii trebuie să prezinte juriului două piese: una din repertoriul compozitorului Ion Aldea-Teodorovici şi una la alegere.„Lasaţi-ne în pace”
Când pleacă un mare artist, îţi dai seama cât de mare a fost acesta, cît de nevalorificat a fost talentul său şi cît de nepreţuit a fost în timpul vieţii sale.
Basarabenii regretă enorm această pierdere. De aceea, cînd răsună un cîntec interpretat de Doina şi Ion Aldea Teodorovici multă lume plînge. Cînd îi asculţi te trec fiorii şi te întrebi cum au putut să cînte despre limba română şi să vorbească despre unire la începutul anilor 1990, atunci cînd Basarabia era încă sub papucul Moscovei? Astăzi piesele lor sunt în casa tuturor basarabenilor care au suflet de român. La Chisinau, în sectorul Buiucani, o strada poartă numele regretaţilor interpreţi. În memoria lor a fost înălţat un monument, iar de Ziua Limbii Române şi de Ziua Independenţei la Chişinău în Piaţa Marii Adunări Naţionale răsună binecunoscutele lor melodii: “Limba română”, “Trei culori”, “Maluri de Prut”, “Suveranitate”. Maluri de Prut îndepărtate
Acum aproape 20 de ani ne uimeau prin puterea cu care îşi manifestau românismul. Mesaul lor însă a fost curmat la jumătate. Nu ştiu ce ar spune acum Doina şi Ion, cînd ar privi relaţiile aproape îngheţate dintre Chişinău şi Bucureşti. Ar muri probabil de mâhnire... .
kkuuu
