De ce barbatii sunt infideli? Cum pot sa iubeasca si sa tradeze in acelasi timp? Sunteti gata sa faceti fata adevarului? La intrebari raspunde Maryse Vaillant, scriitoare si psiholog, interviu publicat in Marie France (noiembrie 2009)
MF: Dvs credeti ca e mai usor sa fii o femeie fidela decat un barbat fidel. De ce?
MV: Spre deosebire de femei care resista mai usor tentatiei de a insela datorita constructiei lor psihologice si educatiei, pentru barbati fidelitatea constituie de fiecare data o proba, o provocare. Chiar daca depun eforturi pentru a se controla, acestia se confrunta in permanenta cu teama de a nu fi indeajuns de virili. E ca si cum ar simti nevoia de a-si dovedi sistematic contrariul.
MF: N-ar fi o afirmatie simplista sa spunem ca femeile sunt prin natura lor fidele?
MV: Sunt convinsa ca intre cuvintul femeie si cuvantul fidelitate exista un acord implicit, un soi de armonie secreta. Practica mea in clinica mi-a confirmat de nenumarate ori ca femeile se tem sa fie infidele pentru a nu se simti ulterior culpabile (sentiment mai pronuntat decat la barbati), iar barbatiilor deseori le vine greu sa sa multumeasca cu o singura partenera.
MF: De ce tine nevoia de infidelitate?
MV: De doua motive: specificul constructiei identitare si parcursul diferit de viata. Intra in joc povestea “genului” – adica un raport particular intre dorinta si frica de castrare – care face ca multi sa creada ca barbatii adevarati sunt cei care nu se ataseaza de nimeni si nu sunt dependenti de nimeni. Aici se adauga si istoria personala a fiecaruia – adica relatia cu mama, tata, banda de prieteni. Deseori se intampla ca barbatii umiliti in timpul copilariei sau adolescentei, la varsta adulta ajung sa-si poata exprima virilitatea doar prin colectionarea aventurilor.
MF: A ramane fidel deci este o provocare pentru fiecare din ei?
MV: Eu cred ca barbatii pot fi fideli doar cu timpul, cand devin ei isisi, cand se asuma, cand apuca sa se cunoasca bine si dispare necesitatea de a se afirma in fata cuiva. Insa atat timp cat simt nevoia de “a parea”, din frica de a pierde in fata unui alt mascul, acestora le vine extrem de greu sa se controleze.
MF: Barbatii de azi sunt mai putin fideli decat au fost tatii nostri?
MV: Nu. Barbatii si-au inselat partenerele in toate timpurile, intr-o maniera mai mult sau mai putin discreta. Intodeauna vor exista barbati care vor suferi ca niste fiare dupa o singura infidelitate si cei care vor insela sistematic fara sa simte o adiere de culpabilitate.
MF: Un barbat poate deci sa iubeasca si sa insele o femeie in acelasi timp?
MV: Exact. El nu inseala pentru ca a incetat sa iubeasca o femeie sau pentru ca nu este satisfacut in intimitate. Poligamia sa, dimpotriva, se explica prin nevoia permanenta de a iubi. Barbatii iubesc iubirea. Inseland o femeie, nu inseamna neaparat ca inceteaza s-o iubeasca.
MF: Citind cartea Dvs te intrebi: daca fidelitatea este o exceptie, inseamna ca poate fi considerata o patologie…
MV: Eu nu am incredere in fidelitati constranse, ma refer la barbatii care nu inseala pentru ca sunt prizonierii familiei lor. De alttfel, unii vorbesc despre fidelitate ca despre o etica. Or, a refula libidoul si pulsiunile acestuia, din cauza ca sunt prinsi intr-un carcan moral, poate genera violente si nevroze. “Obligatia”, a dus si va duce la un mod de exprimare ipocrit a suferintei, la o izolare si progresiv la o depresie.
MF: Sa nu exista oare barbati fideli si fericiti?
MV: Exista, evident. Numai ca pentru ei, a ramane fidel unei singure femei nu tine de o injonctiune, ci mai degraba de un ideal. Si as zice ca in majoritatea cazurilor e vorba de barbati copti.
MF: Cartea dvs se termina cu o constatare : majoritatea femeilor se simt responsabile pentru infidelitatea partenerului, ceea ce nu e corect…
MV: Daca femeile ar fi capabile sa nu se simta responsabile si culpabile de toata sfera afectiva care le inconjoara – fie ca e vorba de dragostea fata de partenerul lor, fata de copii, fata de parinti – asta le-ar usura considerabil existenta. E esential ca fiecare femeie sa inteleaga ca constructia identitara masculina reprezinta o serie lunga de probe. Ca multi barbati, confundand masculinitatea cu virilitatea, se pomenesc in imposibilitatea de a renunta la libertate si la seducere. Deci, sa incetam sa ne autoculpabilizam: poti fi o mama, o sotie si o amanta buna dar “incornorata”, fara ca asta sa insemne ca nu mai esti iubita.
Traducere: Soacra mica
Iata care e parerea unui psiholog. Voi ce spuneti? Cu ce idei sunteti de acord sau ce nu va place? De ce? 