Există un timp pentru a scrie și un timp pentru a trăi. Sau invers. Un timp pentru a trăi, apoi pentru a scrie. Altfel se pierde simțul realității și a echilibrului.
În următoarele zile nu prea am să dau semne de viață virtuală. Mă pornesc la drum cu valiza, pașaportul albastru și un bilet law cost “Non-EU, no priority”.
Trebuie să mai gust și din viața reală, ca cosmonauții care revin cu picioarele pe pământ.
Timpul trece repede.