Notă: Încep să primesc comentarii răutăcioase, pe care nu le aprob (așă, din capriciu, deci nu vă chinuiți) dar țin să precizez pentru cei cu mintea înghețată de decembrie: în text e vorba de o anumită categorie de cetățeni. Dacă vă regăsiți în ea, e doar problema voastră 

* * *

Geamurile aeroportului, intunecate de prima dimineata a iernii, imi reflectau silueta asezata langa poarta de imbarcare cu destinatia Bucuresti. Nu banuiam ca in dimineata de 1 decembrie am sa aflu de la unii cetateni romani in ce tara de kkt traiesc. Belgia, adica.

O duduie de un blond decolorat, cu glas miorlait la telefon, luase loc langa mine. Sorbea lacom dintr-un Red bull, dupa o serata studenteasca prea alcoolizata cu efecte gretoase. Se simtea clar dupa catatura ca avea chef de vorba. Asa cum eu eram cu ochii intr-o pagina, adancita in lectura, a facut niste tentative verbale cu vecina din dreapta. Odata publicul gasit si-a inceput discursul, imbibat de interjectii, gesturi, hataituri aiurea. “Sa vezi ce frig s-a lasat in Belgia, mama ei de tara, era sa deger. Imposibila tara asta, iti zic eu! Bre, sa vezi ce rasisti sunt ! Imposibili! Se poarta mai bine cu cioroii ceia nenorociti si cu arabii nespalati decat cu romanii. Sa vezi ce mancare au de cacao. Cum naiba sa mananci doar bio? Nu stiu mai astia ce e o ciorbita aromata de burta, un carnacior, niste mici acolo. Nu gasesti mancare normala in tara asta! ” Si patati si patata si lalala in si minor.

In timpul astia “nenorocitii” de belgieni dregeau avionul, curatat, spalat bombonica. Gata de decolare… Numai ca Bucurestiul… ce face? Mananca mici si bea tuica! Ii anunta pe colegii lor din Belgia sa anuleze zborul, ca nu-si pot primi cetatenii. N-au substanta speciala pentru degivrarea pistelor. Incheiat transmisia! Descurcati-va voi acolo, caci noi nu suntem gata de iarna.

Fata cu Red bull-ul presupun ca a mai injurat (ma desprinsesem de vecinatatea ei ca sa inteleg motivele anularii). Dar nu mai stiu daca pe conationali sau tot pe belgieni. Mai conteaza parca? Vorbe si ifose sa fie.

Cand ajung in momente criza, nu stiu niciodata sa plang sau sa ma bucur ca belgienii mi-au altoit rabdare si zambet in orice circumstanta. La ghiseul in care s-au adunat peste 50 de cetateni romani ca sa gaseasca o solutie de deplasare am urmarit toata paleta de comportament tiganos de care e capabil un om care umbla prin lume, dar tot bou ramane.

Belgienii sunt atat de civilizati incat arata prosti in fata obrazniciei. Pur si simplu in capul lor e dezactivat butonul “dau la brazda sau dau la bot”, adica de violenta, daca e sa ma exprim altfel. I-am facut un repros aspru agentului de securitate ca nu baga in seama mamele cu sugari pentru a le da prioritate la ghiseuri. Stiti ce mi-a raspuns?

-Doamna, ma tem sa nu faca randul galagie.

-Care galagie, Domnule, m-am strafolit eu (mai mult la turma din fata) decat la el. Imi asum orice consecinta si ma pornesc ostentativ peste centura de siguranta, o deschid, o iau pe doamna timida cu bebe si o aduc in fata mea (eu eram aproape de ghiseu, randul mergea in zigzag respectand centura, capul se intalnea cu coada).

Turma, insist, turma, pentru ca numai intr-o turma bovinele se catara una peste alta ca sa ajunga primele la ghiseu. Batranii si mamele cu prunci sa se descurce cum vor! Dupa logica asta cei din urma ramaneau fara bilete de avion pentru cea mai apropiata cursa. Ii inteleg perfect pe belgieni, ai de ce te teme. Privelistea impresioneaza.

Doua doamne din fata mea isi lansau replici usturatoare:

-Uite daca-s blajina! I-am lasat pe ceilalti sa treaca peste mine.

-Pai vorbeati la telefon intre timp, aveati mana ocupata, nu puteati trage valiza din urma.

-Vai ce spirit de observatia mai aveti, Doamna, si ce daca vorbeam?

-Nu vreti sa trecem la romana? Aveti o franceza obositoare si plina de greseli pe de-asupra!

-Ia lasati-ma in pace ca nici a dumitale nu straluceste !…

La intoarcere, odata aterizata la aeroportul national de Bruxelles (dupa o mare aventura pe care am sa v-o povestesc poate) s-a intamplat sa fim blocati pentru 2 minute in culoarul ventuzei, intre avion si poarta.

-Niste degenerati, belgienii astia, striga un cetatean roman la cravata, cu aer de intelectual ofensat. Niste degenerati, intotdeauna am zis si iata ca se adevereste, mama lor!

Ma gandeam dupa asta ca avand blog n-ar trebui sa ratez ocazia sa ma adrezez la vorbitorii de romana care au invadat, pur si simplu, capitala Belgiei in ultima vreme. Bruxelles-ul e ticsit de romani dintre care unii sunt atat de obraznici si ipocriti care au mai mult curaj sa faca de kkt  tara care ii gazduieste pe vreme de criza, asa cum poate, ea avand de infruntat, si fara de prezenta lor, teribile probleme politice si, recent, economice.

Ce, pula mea (hai sa folosesc expresia voastra favorita auzita din belsug la cimitirul Bellu), cautati intr-o tara pe care o detestati ?! De ce veniti cu burse in Belgia sa faceti studii? De ce cautati posturi la institutiile europene ? Apropo, EPSO geme de suprasolicitari pentru concursuri. De ce va comportati ca niste tigani care scuipa in casa omului care v-a oferit provizoriu adapost si o bucata de cozonac mai dulce. Ca-i bio sau rasbio e treaba omului in casa LUI. Nu-ti place? Valea! In toate cele patru vanturi ale lumii! Sau mai bine de acolo de unde vii.

Ei, nu ! Astia care striga cat de rau e in Belgia, nu-i poti alunga nici cu bata. Astia se aduna, cretinii, in diaspore, canta doine si fac mici la gratar. Ipocritii astia n-au sa se intoarca in tara lor niciodata! Fie painea cat de rea, dar tot mai buna e in Belgia!

De fiecare data cand aterizez la Chisinau simt fiori placuti si miros de pufuleti.

Cand aterizez la Bucuresti, simt placerea anticiparii primului pas din libraria Carturesti. Ador Bucurestiul.

Cand traversez turbulentele (aproape inevitabile) deasupra Bruxelles-ului incepe sa-mi bata inima ca un clopot: “In sfarsit acasa!”

La Bucuresti se intampla neaparat sa fiu intrebata daca sunt din Moldova? “E de-a noastra”, am auzit la Cimitirul Bellu. “Am fost de nenumarate ori la Chisinau”, am auzit in ascensorul hotelului. In oficiul postal de langa Gara de Nord un barbat imi zice zambitor:

-Din Moldova veniti, nu-i asa?

-M-ati identificat dupa accent…

-Nu. Voi, femeile din Moldova, sunteti atat de… radioase, vesele, frumoase… Toate sunteti asa. Senine. Iaca dumneata zambeai, de asta si te-am remarcat.

-Chiar asa? Oricum, va multumesc pentru cuvinte frumoase, i-am raspuns cu un zambet Made in Belgium.