Întemeierea Moldovei - de la legendă la realitate

de Jana DOLOŞCAN

Totul în lume are o istorie a sa, un trecut, care-i confirmă existenţa. Astfel, istoria ne demonstrează, că o ţară, un popor, un neam, prezintă o geneză, o evoluţie, în existenţa lor. Astăzi suntem în pragul de comemorare a celor 650 de ani da la constituirea Ţării Moldovei, ce a însemnat un act de afirmare internaţională, de emancipare, de sub dominaţiile străine.

Dar ce legătură are această idée cu formarea statului Ţara Moldovei?

Interdependenţa constă în aceea, că procesul evoluţiei politice la Est de Carpaţi este învăluit de mai multe necunoscute. Procesele politice trebuie urmărite în complexitatea lor, unde factorii politici interni influienţaţi nemijlocit de factorii politici externi şi ajutaţi de conjunctura economică internaţională vor contribui la formarea celui de-al doilea stat românesc independent la est de Carpaţi.

Este de evidenţiat faptul că aceste procese politice au urmat o linie ascendentă ceea ce va contribui la evoluţia formaţiunilor politice mai mici spre forme politice mai mari. Deşi avem puţine ştiri despre formaţiunile prestatale la est de Carpaţi totuşi există cîteva indicii care ar indica existenţa în Moldova a aceloraşi procese şi fenomene politice derulate în acest spaţiu precum şi acelor din alte zone.

Pe fundamentul unei situaţii politice complicate, în care românii din teritoriile est-carpatice, încearcă o emancipare politică împotriva celor două mari puteri, care-şi disputau influienţa asupra spaţiului carpato-dunărean: Hoarda de Aur şi Regatul Ungar, se constitue cel de-al doilea stat românesc-Ţara Moldovei. Evoluţia acesteea poate fi urmărită prin intermediul a două etape: prima etapă se caracterizează prin formarea mărcii de apărare a hotarelor răsăritene, în urma luptelor cu tătarii Hoardei de Aur, desfăşurate în anii 1345,1351,1352,1354 iar cea de a doua etapă exprimă formarea propriu-zisă a Tării Moldovei care îşi capătă independenţa, consolidîndu-şi poziţia pe plan extern sub conducerea lui Bogdan I.

Procesul de constiture a altui stat românesc, la răsarit de Carpati, a Ţării Moldova, s-a început c-am în acelaş timp cînd s-a format Ţara Romnânească însă spre deosebire de evenimentele din Transilvania şi Muntenia, întemeierea Ţării Moldovei este reflectată foarte sărac în izvoarele medievale. Sunt prezentate două versiuni cronicăreşti, două diplome a regelui maghiar Ludovic de Anjou şi fragmente de alte documente care se referă foarte puţin la aceste evenimente.

Lipsa unei baze documentare a făcut ca timp îndelungat în istoriografie să domine versiunea cronicărească privind formarea Moldovei considerată ca un produs al unui "descălicat,,.

În fond legendele vorbesc despre un dublu descălecat a lui Dragoş, mai întii apoi a lui Bogdan. Conform cîtorva cronici străine cum ar fi cronica ungurilor a lui Ioan de Tîrnave se relatează o versiune eroul căreea era Bogdan, voievodul românilor din Maramureş. Acesta i-a trecut pe români la est de Carpati, clandestin, teritoriu vasal coroanei maghiare teritoriu slab populat din cauza vecinătăţii tătarilor. Mai tîrziu după cum scrie cronica ungurească numărul românilor a sporit şi astfel a apărut statalitatea pe acest teritoriu, adică Ţara Moldovei.

În comparaţie cu cronicarii moldoveni care au dispus că primul voievod al Moldovei a fost Dragoş, atunci cronicarii maghiari în postura de prim domnitor al ţării l-au pus pe Bogdan.

Cronografia moldovenească îl prezintă şi pe fostul voievod al Maramureşului Bogdan trecut în Moldova şi devenit voievod al Moldovei, dar nu primul precum scriu cronicile unguresti. Cronicarii moldoveni l-au plasat pe Bogdan pe locul al treilea după Dragoş ,Sas. Iar diploma regelui Ludovic I din 2 februarie 1365 mai numesc pîna la Bogdan încă un voievod, Balc, fiul lui Sas. Deci Voievodatul moldovenesc există deja mult înaintea venirii lui Bogdan chiar pînă la 1359 indicat de către cronicari drept începutul Ţării Moldovei.

O importanţă mare în întemeierea Tării Moldovei au avut-o cu desărîrşire planurile regalităţii maghiare de la mij. sec XIV-lea de a cuprinde teritoriile de la est de Carpaţi în cadrul Regatului Ungar, care a şi determinat cristalizarea unui lung proces de dezvoltare a societăţii feudale est-carpatice.

Pentru tradiţie se pune accent pe evenimentul personificat, care cuprinde o întreagă desfăşurare istorică într-un act, descălecatul, şi în persoana descălecătorului.

Pe fundalul acestor evenimente vom încerca sa reconstituim tabloul procesului de consolidare a nucleului statal al Ţării Moldova pornind de la legendă spre realitate.

Ulterior cu toţii vă aduceţi aminte despre legenda privind întemeierea Ţării Moldova, consemnată de cronicarii medievali, conform căreea Dragoş a venit din Ţara Maramureşului în timpul vânătorii unui bour la est de Carpaţi, unde a descoperit pămînturi frumoase şi mănoase, dar lipsite de locuitori. Aici Dragoş a descălicat Moldova cu o populaţie adusă din Maramureş. Ca argument deseori se folosea stema Moldovei pe care era reprezentat un cap de bour, deşi nu îşi găşete fundamente în realităţile istorice. Deoarece pornind de la teoria continuităţii aceste pămînturi mereu au fost locuite, iar în sînul acestui spaţiu a decurs un proces de consolidare, avînd un caracter lăuntric, care s-a desfăşurat similar şi în alte teritorii româneşti, în direcţia unificării şi emancipării lor politice. O altă împrejurare îl înfăţisează pe Bogdan I sau Bogdan din Cuhea, voievod maramureşan, ca fiind cel care a desăvîrşit procesul de consolidare a statalităţii acestui teritoriu.

Voievodul Bogdan mai este desemnat în cronicile medievale ca cel ce a generat o răscoală antimaghiară. Înainte de 1345 luase proporţii rezistenţa majorităţii populaţiei româneşti din Maramureş, împotriva unei părţi din propria-i nobilimei şi a reprezentanţilor coronei maghiare, care se străduiau să impună o"noua ordine" în confesiunea romano-catolică, conducatorul tuturor nemulţumirilor a fost Bogdan din Cuhea, în rezultatul căreea la 21 iulie 1342 regele Ludovic I i-a retras titlul de voievod declarîndul ,,infidel notoriu". Din cauza unei intervenţii armate regale, Bogdan şi sprijiinitorii săi au trebuit să se retragă în Moldova, poate cu intenţia de a reveni în Maramureş. Pînă în 1349 nu avem ştiri despre Bogdan care probabil se instalase în partea de nord a ţării de unde a început să se apropie de ,,marca de hotar" comndusă de un căpitan regal ca Dragoş sau Balc. Este posibil ca o perioadă de timp Bogdan să fi realizat chiar o uniune moldo-maramureşană pentru care a luptat fiind că şi mai tîrziu sunt amintite că au pătruns în Maramureş ,,invasores de Mulwa". Bogdan I a avut posibilitatea să organizeze o fortă militară redutabilă cu ajutorul căreea a dominat viaţa politică locală şi a pus bazele viitorului stat independent a Moldovei. Forţele expediţionare trimise de Ludovic I la Est de Carpaţi nu au înregistrat succes. Dupa o serie de lupte şi tratative duse cu şefii formaţiunilor politice din Moldova Bogdan I devine conducatorul forţelor locale de rezistenţă. Odata cu confiscarea domeniului său, incindierea bisericii şi curţii din Cuhea, Bogdan se instalează definitiv în Moldova, prin acţiunile sale din Maramureş de fapt, a urmărit apărarea autonomiei locale, element de dispută între el -angajat în Moldova şi regele Ludovic I, care dorea să anexeze şi teritoriul de la est de Carpaţi. Restaurarea noului stat în forma dorită de Ludovic I nu s-a produs, rămânînd doar o încercare neizbutită. Voievodul infidel a devenit conducatorul teritoriului de la est de Carpati, iar cel care a condus expediţia regală în Moldova a fost răsplătit cu domenii în Maramureş.

Victoria lui Bogdan I a marcat nu numai eliberarea teritoriului de la est de Carpaţi de sub controlul forţelor maghiare ci şi întemeierea statului indipendent a Moldovei şi a recunoaşterii sale ca singur conducător şi domn. Începînd cu anul 1359 Moldova a obţinut o situaţie similară cu cea din Ţara Românească după victoria din 1330 a lui Basarab I. Cert rămîne că pe data de 2 februarie 1365 regele Ungariei ,Ludovic I este nevoit să recunoască că Ţara Moldovei nu mai era stăpînită de el şi devenise independentă. Dobîndirea independenţei i-a pemis Voievodatului Moldovei să devină principalul centru unificator care a înglobat în componenta sa şi alte ,,vlahii" din spaţiul dintre rîurile Moldova şi Siret.