DIN POEMELE RECENTE
.jpg)
ﭳ
Între lumea aceasta de conținuturi și
lumea cealaltă – de vid
ca un orizont punctiform trece motivul existenței
și inexistenței deopotrivă.....................
Trece
o cărare pe care în amestec
se văd microscopicele urme ale creaturilor și
fabuloasele urme ale Creatorului ca
o evidentă totuși improvizație filosofică...
ﭳ
Precum în amnioticul uterin
pruncii înoată-n agheasma-n care sunt botezați
întru comuniune cosmică
sau pur și simplu
doar ritualică
dar se pare ciudat
poate chiar monstruos că pe spate și pe burtici
pruncii din cristelnița lumii
au semne punctiforme de zaruri.
ﭳ
Grozav de sensibil este omul
sau doar i se pare a fi
auzind chiar cum se lovesc de retină
razele nimbului de înger…
Ție
în această liniște a liniștilor în
supremă formulă ca ADN-ul în Euglena viridis
intermediara celulă
floro-faună
de ce nu ți s-ar părea că auzi cum respiră o furnică
o libelulă?…
ﭳ
În destin
nicidecum nu se poate face abstracție de efectul lipsei de efect
astfel că în unele situații plate
mai că-ți vine să aprinzi până și șnurul Bickford
al literei Q
sau
mai pașnic
să încerci a-ți imagina în ce se poate transforma ea
litera
Q
după ce
precum șopârla
își lasă coada...
ﭳ
…și avu loc o mare calamitate:
transformarea în masă a gândurilor în sentimente
sau
cum zicea ilirul
mirosindu-și elixirul:
s-a întâmplat delirul...
ﭳ
Era timp de război. Aproape bătrân
eu scriam în turnul de fildeș
care
într-un miez de noapte coșmaresc
se transformă în turn
din oseminte umane.
În acel osuar
am scris rugi pentru pace și
pentru frumusețea ce avea să revină calică
din tranșee…
ﭳ
La muzeul canin…
–
sigur
cititorul deja s-a și gândit la câinele lui Pavlov…
…Eu unul îmi spun că dacă Pavlov
pe când experimenta cu ale lui
s-ar fi întâmplat să o surprindă pe Diana goală
în vreo baie din Kremlin
zeița mâniată și meridională l-ar fi transformat pe Pavlov
într-un cerb siberian
încât câinii-cobai
uitând de reflexele condiționate
și-ar fi sfâșiat experimentatorul.
ﭳ
scriu poeme scurtissime
le scriu într-un suflet
și într-o rațiune
în caz contrar ele ar pălăvrăgi
ca la mai știu eu ce mitin-
guri guri guri guri... de gloată
(aceasta are ceva ereditar în ea…) care
de când lumea există în forma ei „clasică” de
pur și simplu gloată
dar
de la un timp a apărut atipicul… omul-gloată
ﭳ
…e ușor de remarcat că mai mulți
mai foarte mulți nori
pot avea forma creierului uman…
De unde senzația că
atunci când plouă
în special cu grindină
creierii norilor ar vrea să spele creierii noștri…
ﭳ
Tabelul periodic al organelor
și elementelor
din care e compus omul
nu poate fi tabelul lui Hipocrate
ci doar Tabelul Periodic al lui Dumnezeu
în Anatomia Genezei
organe și elemente întrunite
într-o singură formulă…
– uite
de aici încolo
poate fi dat tabelul periodic al elementelor ce compun huma
fie tabelul periodic al lui Mendeleev
sau mai știu eu al cărui poet…
ﭳ
În noapte
se aude un foșnet. Îl percep
ca pe o schimbare de forme. Da
în spațiu
s-au modificat formele a ceva. S-a dezechilibrat
ce era fix
nemișcat. Altfel
foșnetul ca sunet
nu ar exista.
nu e decât schimbare de forme
în conștiința ta…
să-și reîntregească oglinzile
sau să-și învolbureze apele
sub norii ca forme care peste un timp iau alte forme
sau sub orizonturi limpezi ca lipse de forme care
la rândul lor
pot lua alte lipsuri de forme… – aceste orizonturi
uneori atât de străvezii încât
prin ele se văd chiar și păsările din cealaltă lume
inclusiv pasărea raiului.
ﭳ
În continuare
Gânditorul lui Rodin face înconjurul lumii
monument și moment miniaturizat
în cópii autorizate cândva de sculptor
sau contrafăcut
el apare mereu
cum îi stă bine și nițel trist – îngândurat
la licitații licitații licitații…
Se spune că nu peste mult timp
Gânditorul lui Rodin ar putea să apară și în farmacii
în formă de pilule
ca viagra…
ﭳ
Ciudat.
Extrem. De ciudat.
Dumnezeiește.
Sau diavolește – de ciudat – punctul
pe care îl voi pune în final
va fi cât firul de mac
cât vârful de ac
având formă de... mormânt!
Ce punct
adânc...
ﭳ
din atâția învinși din preajma ta
din interiorul tău
cine să știe că de fapt
cămașa îți este chiar un drapel victorios pe care
pur și simplu
l-a deformat un croitor
înfrânt și el?...
(slavă domnului și de atât: că
nu e un drapel de forță… – pardon! –
o cămașă…)
ﭳ
De când în lume a devenit atât de obișnuit
ca inșii să-și demonstreze degetul mijlociu
sub influența deformațiilor psihice probabil s-au produs
unele modificații genetice încât
deja tot mai frecvent se nasc prunci
la o mână
sau la alta
cu câte un singur deget;
bineînțeles
doar degetul mijlociu.
ﭳ
Golful nu prea mare din preajma Vilei Stancu de la Neptun.
Brasul mărunt și iute al poetei – tot mai departe.
Plajă. Oameni maro. Ca niște uriașe castane deformate.
Iar spre amurg
îți face praf ziua un gând parșiv – odată și odată
toate astea vor dispărea definitiv
când sus, pe aleile parcului poeta atinge cu vârful șlapilor
castane de un maro intens lucios
de ți se pare că în maroul intens
undeva pe la Bacău, să zicem, s-ar putea oglindi minusculi-rotunzi
genunchii pâlcului de liceene
vreuna din ele chiar murmurând versul bacovian: Liceu
cimitir al tinereții mele.
ﭳ
A trăi aproape un mileniu – o fi mult
(de nu chiar slut).
Iar Matusalem se mai trezește într-o dimineață
deja ca o incertă formă de viață
de-i vine să zică, de atâta greu, de atâta hău:
„Doamne, milostivește-Te
și primește sufletul robului tău…”
ﭳ
Sigur, omul e deformat de ceea ce se cheamă sistem administrativ.
Tocmai aceasta e suprem-nociva cauză din care
omul ce aspiră, se zice, spre adevăr
nu poate semăna adevărului – acesta, totdeauna, fără cauză, fără motiv.
Pur și simplu constant. Definitiv.
Adevărul ce e starea firească a Totului,
a Ființării ca întâmplare
fără motivație,
fără hotare.
Sursa
2025-05-11 04:31:00