Situatia social politică cît şi economică complicată care a bîntuit perioada electorală din Republica Moldova ridică multe semne de întrebare asupra colaborării dintre cele două tabere care astăzi formează arena politică . Leberal – democratii pe de o parte si ,, învechiţii,, PCRM pe de alta , încearca după scrutinul din 29 iulie să formeze cele mai importante ograne în stat cu preţul fricii şi neîncrederii reciproce .
Peisajul creat pe arena politică din Republica Moldova este poate unul dintre cele mai benefice situaţii în care sar putea afla o democraţie firavă cum este cea a Moldovei , aceată situaţie permite concurenţei şi confruntării directe să creeze pe viitor o nouă clasă politică care ar schimbă situaţia de imagine şi nu numai pe care o are Republica Moldova la moment . Această confruntare directă se datorează lipsei unui mediator sau partid politic care ar fi situat pe mijloc , formarea AIE are ca scop în sine deturnarea unui regim totalitar bazat pe concentrarea puteri absolute în mîna unei singure persoane , clan mafiot . Abordarea de catre AIE a problemei transnistrene ca un rezultat al implicării directe de către Ruisa în situaţia creată în stînga Nistrului va duce la rezolvarea conflictului numai în cazul în care cetăţenii Republicii Moldova din această regiune vor vedea în puterea de la Chişinău o guvernare care este capabilă în primul rînd să crească bunăstarea cetaţenilor din dreapta Nistrului . Impunerea de către AIE şi neacceptarea compromisurilor în cea ce ţine de repartizarea funcţiilor cheie în stat , neacceptarea condiţiilor propuse de către PCRM în privinţa acordarei regimului de la Tiraspol un statut de republică şi transformarea republicii Moldova în stat federativ , pot creea grave probleme la acordarea celor 8 voturi necesare pentru alegerea preşedintelui . AIE a dat o lecţie de rezistenţă demnă de invidiat , dualitate de care na dat dovadă nici o alianţă creată dupa 1990 , alegerea lui Mihai Ghimpu în funcţie de preşedinte al parlamentului şi deţinerea de către acesta a mandatului provizoriu de şef al statului facilitează creşterea încrederii în cadrul AIE transferîndui pe comunişti de pe poziţiile de conducere pe cele de opoziţie .
În primul semestru al anului 2009, producţia globală a înregistrat o creştere modestă de numai 2,6% faţă de perioada similar a anului trecut. Creşterea din agricultura moldovenească este comparabilă cu cea înregistrată într-un şir de state din CSI: Ucraina (2,6%), Kazahstan (2,7%), Azerbaidjan (2,5%), Kîrgîzstan (2,2%) şi inferioară creşterii înregistrate în Belarus (6,6%), Tadjikistan (14,8%) şi Uzbekistan (4,6%). În prima jumătate a anului curent s-au amplificat unele procese devastatoare pentru agricultură: creşterea importantă a stocurilor de produse agricole şi alimentare (în special a băuturilor alcoolice, cerealelor şi produselor de origine animaliere procesate), modificări mai accentuate în structura fondului funciar (creşterea excesivă a suprafeţelor de terenuri agricole arendate pentru un termen mai mic de 3 ani), mutaţii serioase în structura forţei de muncă (faţă de trimestrul II 2008, numărul populaţiei ocupate în agricultură a scăzut cu circa 53 mii, sau cu 11,3%, ceea ce înseamnă că o persoană din opt din agricultură a abandonat această activitate), retragerea masivă a terenurilor agricole din circuitul agricol (în unele raioane circa o pătrime din terenurile agricole au rămas pârloagă), prăbuşiri spectaculoase ale preţurilor de achiziţie la principalele produse agricole: cereale şi leguminoase, fructe şi struguri, lapte. În opinia echipei CPE, măsurile anti-criză, care pot să demoralizeze procesele negative declanşate în agricultură, necesită să fie direcţionate pentru eficientizarea sistemului actual de susţinere în agricultură, optimizarea
structurii fondului funciar agricol, crearea şi funcţionarea pieţei produselor agricole şi agroalimentare, îmbunătăţirea politicilor comerciale. Una din măsurile principale, o panacee în timp de criză, care poate ajuta real, ţăranii, este diminuarea costurilor de producere în activităţile agricole.
Recesiunea economică globală a pus în evidenţă calitatea proastă a creşterii economice din ultimii ani în Republica Moldova şi a demonstrat vulnerabilitatea economiei noastre la şocurile externe. În ultimii 8 ani am devenit şi mai săraci comparativ cu toate ţările din Europa de Est şi Caucaz, iar pentru a ajunge la nivelul de astăzi al următoarei cele mai sărace ţări din regiune (Georgia), avem de crescut cu cca 10% anual, timp de 6 ani. Scăderea generală a cererii la nivel global, prăbuşirea sectorului de construcţii şi reducerea veniturilor reale ale populaţiei sunt factorii care au conturat criza din industrie. Ponderea investiţiilor productive scade al şaptelea an consecutiv, iar în valoare reală, acestea ar putea ajunge în 2009 sub nivelul anului 2001. În ianuarie-iulie 2009, volumul total al comerţului exterior al Republicii Moldova a înregistrat o scădere dramatică, totalizând 2454,8 milioane USD sau 66,8% din valoarea înregistrată în perioada similară a anului 2008. În primele şapte luni ale anului 2009, exporturile au totalizat 692,2 milioane USD, ceea ce constituie o reducere cu 22,1% faţă de perioada similară a anului 2008, iar importurile – 1762,6 mil. dolari SUA, volum inferior celui obţinut în perioada similară din anul 2008 cu 36,6%. Deficitul balanţei comerciale pentru această perioadă a atins cifra de 1070,4 milioane dolari USA, fiind în descreştere cu 821,0 milioane USD, faţă de perioada similară a anului 2008. Odată cu reducerea importurilor, s-au diminuat şi încasările vamale de la perceperea drepturilor de import. În ianuarie-iulie 2009, acestea au înregistrat 4028681 mii lei, ceea ce reprezintă o reducere cu 26 la sută faţă de perioada similară a anului 2008. În primele şapte luni ale anului 2009, pe fundalul reducerii exporturilor
de bunuri din principalele categorii de mărfuri, s-au dublat exporturile de produse vegetale în statele UE-27 şi CSI. Acestea se vor menţine relative înalte şi în al doilea semestru al anului curent, datorită creşterii exporturilor de produse vegetale. În anul 2009 au fost valorificate în întregime contingentele tarifare obţinute în cadrul PCA la unele grupe de mărfuri, nevalorificate în anul 2008. Pentru anul 2009, menţinem previziunile CPE, care prevăd o reducere a exporturilor şi importurilor cu 29,3% şi respectiv 35,8 la sută faţă de anul 2008.
Masa monetară a coborât la nivelul începutului anului 2008. În ciuda reacţiei tardive, BNM a avut o intervenţie masivă prin intermediul tuturor instrumentelor monetare de care dispune, dar masa monetară a crescut modest, faţă de instrumentele monetare mobilizate. Inflaţia a devenit un indicator periferic încă din 2008, care, deopotrivă cu un curs valutar puternic asigurat de dolarizarea puternică a economiei, permit Guvernului şi BNM aplicarea unei strategii similare cu ţările dezvoltate. Aceasta constă în efectuarea unor infuzii notabile de lichidităţi în economie pentru a stimula creşterea economică. La momentul actual acesta trebuie să fie obiectivul ţintă numărul unu al BNM şi al guvernului. Relaxarea politicilor monetare a inversat trendul de creştere a dobânzilor la resursele financiare, dar efectele depline ale măsurilor întreprinse de BNM va lua timp. Este imperios necesar ca BNM să menţină permanent o lichiditate uşor excesiv în sectorul bancar, pentru a asigura disponibilitatea resurselor şi dobânzi joase care să contribuie la creşterea economică. În condiţii de criză economică, Guvernul va reuşi să asigure onorarea obligaţiilor faţă de bugetari şi pensionari în mare măsură aplicând trei instrumente de bază: împrumuturi de pe piaţa de
capital, granturi externe şi reţineri de achitări faţă de agenţii economici. Aceste 3 instrumente, cumulate, formează peste 6 miliarde lei, ceea ce este echivalent cu bugetul asigurărilor sociale şi reprezintă de fapt deficitul real al bugetului public naţional. În 2009, pentru prima dată în istoria Moldovei, Guvernul va purcede la împrumuturi fără precedent de pe piaţa de capital, în mărime totală de peste 2,5 miliarde lei.
PREŢURILE. Reacţia mai promptă a BNM ar fi putut duce la o amortizare a căderii economiei, lucru care nu s-a întâmplat. În prezent, asistăm la o scădere notabilă a consumului (cu circa 10% în trimestrul I curent faţă de cel precedent), cauzată de creşterea şomajului cu 3.8% în aceeşi perioadă. În consecinţă, în mediu pe ţară, populaţia are mai puţini bani pentru procurări cu aproximativ 90 milioane lei lunar, în pofida majorării salariului mediu lunar. Deflaţia absolut atipică de la început de an a confirmat contractarea economiei, fenomen la care, din păcate, asistăm şi în prezent. Cert este faptul că factori inflaţionişti sunt mai numeroşi, dar mai puţin semnificativi decât unicul factor deflaţionist – contractarea economiei Moldovei, care va impune o menţinere stabilă a preţurilor cu o uşoară inversare a trendului spre o inflaţie ignorabilă spre sfârşit de an Inflaţia ar putea să înregistreze o valoare nemaiîntîlnită în istoria RM – de până la 0.6%.
SITUAŢIA PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ ÎN MOLDOVA. Situaţia pe piaţa de muncă din R.Moldova s-a tensionat în primul semestru,ca rezultat al restrîngerii activităţii de afaceri, în special în construcţii, transport şi industria prelucrătoare, precum şi datorită scăderii veniturilor reale ale populaţiei. Accelerarea disponibilizărilor a rezultat în dublarea indicatorului oficial de şomaj, care în primul semestru a constituit peste 90 mii persoane. În acelaşi timp, conform estimărilor CPE, numărul persoanelor în căutarea unui loc de muncă ar putea ajunge către sfîrşitul anului la 180-200 mii. Intensificarea proceselor de disponibilizare se derulează în paralel cu o creştere şi mai accentuată a angajării atipice, reducerea pachetului social şi reţineri în plata salariilor. Aceste fenome ne, de rînd cu creşterea datoriilor salariale, scăderea transferurilor de la gastarbeiteri şi volatilitatea preţurilor, au dus la reducerea veniturilor reale ale populaţiei. Aceasta a rezultat în restrîngerea consumului cu aproape 10%, şi respectiv, la scăderea PIB-ului cu cca 7%.
ECONOMIA REGIUNII TRANSNISTRENE. În primul semestru al anului 2009, declinul economiei rmn continuă, graţie declinului dramatic în sectorul real al rmn şi, în primul rând, în sfera metalurgiei şi construcţiilor (-85,3% şi -60,2% respectiv), scumpirea resurselor prime şi a combustibilului, deficitul de investiţii şi scăderea activităţii de consum a populaţiei. Scăderea veniturilor reale ale populaţiei rmn a avut o influenţă nemijlocită asupra consumului final al gospodăriilor din regiune. Mai mult de două treimi din veniturile populaţiei le constituie cheltuielile de consum, din acestea o treime sunt îndreptate spre achitarea serviciilor şi 70% spre necesităţi de consum curente. În condiţiile de criză, scăderea indicilor nivelului de trai a populaţiei rmn creează riscuri reale de creştere a sărăciei pentru mai mult decât o jumătate din locuitorii rmn.
ECONOMIA MONDIALĂ. Situaţia pe plan mondial se îmbunătăţeşte – criza financiară şi economică pare să cedeze eforturilor întreprinse de guvernele lumii de stimulare a economiei şi a consumului şi debarasare de activele toxice din sistemul financiar. Ţări precum SUA, China, Japonia, Franţa şi Germania în al doilea trimestru 2009 au înregistrat pentru prima dată de la declanşarea crizei creştere economică, fiind în ascensiune confidenţa în mediul de afaceri. Pe fundalul revigorării economiei au crescut preţurile la petrol, iar moneda americană s-a depreciat puţin, datorită revenirii, printre altele, a apetitului investitorilor faţă de activele riscante. Aceste tendinţe vor continua, probabil, până la finele anului curent, deşi oscilaţiile specifice preţului la petrol şi parităţii Euro/dolar SUA sunt inevitabile. Piaţa mondială a grâului nu se va confrunta cu perturbări semnificative pe parcursul anului curent, deoarece în pofida condiţiilor climaterice nefavorabile în câteva din principalele ţări exportatoare, consumul nu va depăşi producţia de grâu.
Chiar dacă există semne de stabilizare economică pe plan mondial, inclusive semne de revenire a pieţei bursiere şi de restabilire a încrederii consumatorilor, situaţia pe termen scurt rămâne nesigură şi încă mai există riscuri majore care pun în pericol stabilitatea economică şi financiară a ţărilor lumii. Criza economică, inclusiv implementarea planurilor de salvgardare a economiilor a condus la creşterea deficitelor contului curent şi bugetar. Eforturile ulterioare pentru finanţarea acestor deficite ar putea conduce la creşterea inflaţiei, a preţului petrolului, la profituri în scădere, la majorarea şomajului şi ulterior, la stagnare. Acordarea în continuare a sprijinului instituţiilor financiare şi sectorului privat din partea guvernelor lumii, de rând cu reducerea ratei de referinţă ar putea preveni declanşarea unui nou val de criză.
Surse Monitorul Economic : analize si prognoze trimestriale , Numarul 17/ Q3 2009 , IDIS Viitorul
,, BCRMN ,, CISR , estimari de ME .
