În general, avantajele globalizării permit ameliorarea stării tuturor partenerilor la orice scară, care primesc posibilitatea, mărind producţia, de a ridica nivelul salariilor şi standardele de viaţă. Etapa iniţială a globalizării din secolul XXI se confruntă cu decalaje mari în creşterea economică, utilizarea forţei de muncă, venituri nestabile şi destul de modeste (tab6). Şi mai controversate sunt opiniile privind globalizarea sub aspectul ei social. Pe lângă faptul neuniform şi neproporţional al globalizării exprimat prin indexul dezvoltării umane (IDU), evidenţiem şi tendinţa de solicitudine nu numai în ţările slab dezvoltate, ci de scară în ţările industrializate şi supuse unui grad înalt de globalizare. Globalizarea este însoţită de un şir de acte negative la nivel de familie, întreprindere, societate: creşte îmbătrânirea societăţii, cresc divorţurile, costurile vieţii, instruirii, descreşte natalitatea, încrederea, speranţa de viaţă etc. – elementele care sînt sintetizate în indicele dezvoltării umane.
Tabelul 6
Gruparea ţărilor după venituri şi ritmurilor creşterii economice (2004- 2007)
Grupe de ţări Numărul Venitper
capeta
(USD) Ritm
mediu
anual de
creştere, % Rata de
creşterea a
producţiei
industriale, % Rata
şomajului,
% Indicele
dezvoltării
Umane Ţări cu
venituri joase
Inclusiv: R.
Moldova 9 295
375 1,9
5,1 3,7
8,1 17,7
17,1 0,61
0,68 Ţări cu
venituri relativ
joase 15 1235 1,7 1,9 15,5 0,77 Ţări cu
venituri medii 5 3371 2,9 8,8 13,8 0,82 Ţări cu
venituri înalte 18 15364 3,1 4,1 4,1 0,94
Sursa: United Nations Divelopment Program. Human Development Report 2007
Specificul proceselor distrugătoare care a fost reflectat în documentele ONU, inclusiv în raportul Dezvoltarea Umană, devine o problemă social-economică legată şi de procesele de globalizare. În aa. 1998-2003 majoritatea ţărilor din Europa Centrală, de Est şi CSI, inclusiv R. Moldova elaborează rapoarte anuale privind dezvoltarea umană, în care se evidenţiază sumar tendinţele în dezvoltarea umană, consemnate prin modificările anuale ale PIB-ului (tab.7).
Tabelul 7
Ţările în tranziţie: aritmia economiei (modificările procentuale ale creşterii/descreşterii PIB
1990-1998 1998 2000 2002 2004 2006 2008 În ansamblu pe glob 3,4 2,5 2,9 3,4 3,1 4,3 1,3 - Statele cu economii avansate 3,1 2,2 2 2,3 2,4 3,2 2,1 - Statele în curs de dezvoltare 4,2 3,3 4 4,5 3,6 3,1 1,9 - Statele europene în curs de dezvoltare 2,1 -0,2 1,6 2,5 6,1 5,3 2 - Republica Moldova 3,5 -9,7 2,4 3,5 5,8 6 5,2 - Russia - 4,8 6,3 7,0 6,6 7,4 6,3Sursa: Calcule în baza World Economic Outlook. International Monetary Found, 2008.
Necătînd la problemele nominalizate, dezvoltarea pe scară largă a contactelor comercial-economice de frontieră între regiunile din Ucraina, Moldova şi România rămîne o componentă indiscutabilă pentru perfecţionarea relaţiilor regionale dintre ţările date, cît şi pentru procesele de integrare europeană. Actualmente tot mai multe formaţiuni teritoriale interacţionează în procesul continuu internaţional de schimb al producţiei, al serviciilor şi al informaţiei. Procesul de regionalizare şi piaţa şterg hotarele între ţări, constituind un spaţiu economic bine determinat. Deci, ca urmare a extinderii procesului de globalizare un stat modern integrat poate fi „amplasat” în trei spaţii:
• pe teritoriul geografic real, limitat de frontierele statului;
• pe teritoriul virtual creat în baza relaţiilor comerciale internaţionale;
• te teritoriul creat în baza relaţiilor financiare internaţionale.
Investigaţiile mărturisesc, că mărirea rolului nivelului regional în economie faţă de nivelul naţional este o tendinţă, care se adevereşte în majoritatea prognozelor de durată medie sau lungă. La moment regionalizarea în Europa se desfăşoară prin două căi: una este strâns legată de procesul de integrare supranaţionalăîn cadrul Uniunii Europene, iar alta revine din interesele regionale (CEM, CSI etc.). Dezvoltarea economică locală şi regională tot mai insistent devine unicul mechanism real activ, prin intermediul căruia se răspândesc mai multe forme de colaborare; la frontieră, ZEL, parcuri industriale etc. Pe lângă conceptele liberale referitor la regionalizare există şi viziunea instituţionalistă, promovată de Organismele Economice Internationale (FMI, BIRD, OMC, etc.), care prevede îndeplinirea anumitor condiţii obligatorii pentru a susţine tendinţele benefice ale regionalizării şi a sprijini acest proces. Astfel, ţările ce tind a se alinia la cerinţele globalizării, trebuie să-şi restructureze economiile şi să accepte parametrii instituţiilor internaţionale. Dezvoltarea economică optimă cere, în primul rând, investiţii în capitalul fix a sferei productive, fapt adeverit de teoreticieni , cât şi de practicieni, însă puţin aplicat în perioada de referinţă în R. Moldova. Investiţiile proprii,cât şi investiţiile străine directe (ISD), nu s-au caracetrizat printr-o alocare clasică, conform teoriei lui J.Keynes, ci au fost utilizate, preponderent satisfăcând necesităţile de consum neproductiv (tab. 8).
Tabelul 8
Investiţiile străine directe (ISD)şi domeniile de aplicare în R. Moldova
Domeniile aplicării Anii 2002 2004 2006 2008 Total investiţii mln. USD Alocări în :- Capital fix %
- Capital reinvestit %
Domeniile aplicării %
- Energetică
- Industrie
- Alimentară
- Comerţ
- etc. 142,4
72,4
70,0
22,2
15,6
19,0
29,7
13,5 152,8
70,3
82,1
24,2
27,5
17,2
31,6
10,0 163,0
71,2
91,4
25,0
37,5
18,0
36,8
13,6 171,2
73,7
94,5
28,0
44,6
23,5
41,0
11
Sursă: Adaptat în baza BNS al R. Moldova
Excesul de import asupra exportului de capital a provocat o datorie externă considerabilă pentru R.Moldova, cota cea mai mare fiind cea guvernamentală directă: în ultimii patru ani constituindu-se la un nivel de 700 – 800 mln.$, cea negarantată – 200 – 400 mln.$, iar cea garantată – 90 – 95 mln.$. Din investigaţiile de mai sus denotă faptul, că printre creditorii ţării noastre se află nu numai FMI cu o sumă de 275,5 mln.$, BIRD-ul şi UE cu câte 136,0 mln.$, ci şi unele ţări ca Rusia – 265,0 mln.$; S.U.A. – 67,0 mln.$; Japonia – 40,0 mln.$; România – 24,2 mln.$; China – 4,2 mln.$. Cât priveşte BM, nominalizăm, că creditele în volum de cca. 600,0 mln.$ au fost utilizate conform proiectelor propuse de ambele părţi, însă preponderent în scopul aprofundării reformelor.
Perioada de preglobalizare pentru R. Moldova se caracterizează prin faptul, că au fost elaborate şi se implementează mecanisme şi instrumente de asigurare a creşterii economice, inclusiv:
- construirea întreprinderior mici şi mijlocii ;
- determinarea structurilor prioritare ;
- instrumente locale şi regulatorii ca perfecţionarea cadrului legal normativ şi administrativ; - instrumente fiscale ca ţinerea sub control a deficitului bugetar şi realizarea măsurilor necesare de control a cheltuielilor bugetare etc.
Un obiectiv aparte privind perioada de preglobalizare l-a constituit măsurile legate de atragerea investiţiilor străine prin elaborarea Legii cu privire la investiţii, care stabileşte un set de facilităţi şi garanţii pentru investitori, egalarea în drepturi a investiţiilor străini şi autohtoni. Perioada de preglobalizare se caracterizează şi prin adoptarea unelor măsuri legate de respectarea concordanţei documentelor strategice şi actelor legislative elaborate de OMC, BCE, OCDE, APC etc., care deschid, pe de o parte, noi posibilităţi pentru economia R. Moldova, iar pe de alta, impun reglementări dure privind calitatea producţiei, forţei de muncă, ponderii agriculturii, reducerea sărăciei etc. – exigenţe nu atât pentru structurile europene, cât pentru creşterea economică în ţara noastră. Perioada de preglobalizare pentru ţările în curs de dezvoltare se suprapune cu procesul integrării tehnologice şi se va prelungi cu ritmuri şi mai înalte în timpul apropiat, transformându-se într-o tendinţă stabilă, într-un proces economic global. La aceste tendinţe vor contribui următoarele cauze:
- formarea pieţei financiare şi valutare globale;
- înăsprirea concurenţei internaţionale şi amplificarea caracterului ei global;
- creşterea activităţii economice a companiilor transnaţionale;
- modernizarea şi dezvoltarea continuă a mijloacelor de comunicaţie, crearea reţelei globale “Internet”, utilizarea sateliţilor cosmici;
- migraţia forţei de muncă organizată, etc.
În comparaţie cu tehnologiile materiale tradiţionale, produsul cărora este marfa, produsul tehnologiilor informaţionale este preponderent o stare a mentalităţii umane: dacă înainte tehnologiile erau îndreptate în prelucrarea materiei prime, atunci
actualmente ele sunt îndreptate spre comportamentul omului, informărea lui, gândirea socială. La crearea unor astfel de tehnologii este nevoie de mai mult timp, decât cel în care poate fi utilizat efectiv capitalul speculativ. Investigaţiile autorului mărturisesc o incoincidenţă totală între viteza de circulaţie a capitalului speculativ şi crearea tehnologiilor tradiţionale din diverse domenii (tab. 9).
Investiţiile la scară a capitalului speculativ într-o economie naţională nu sunt efective, deoarece el este afiliat în volumul total de capital, rezultatul fiind comun cu cel al economiei integre.
Tabelul 9
Dinamica şi structura AST în uniunea NAFTA
Anii
Specializarea AST 2002 2004 2006 2008 Total AST (mii)
inclusiv:
- electronice
- microelectronice
- de calculatoare
- de telecomunicare
Total ASM în biotehnologie(mii)
inclusiv:
- fitotehnice
- zootehnice 9,8
3,4
3,3
1,2
2,1
1,3
0,4
0,3 15,5
4,1
5,4
1,4
2,8
1,8
0,7
0,8 17
4,7
6,5
1,8
3,2
2,3
1,0
1,0
Sursa: Eurostat
Ca rezultat al revoluţiei ştiinţifico-informaţionale, care se extinde cu ritmuri rapide, au loc instantaneu două procese paralele:
- scădere bruscă a preţurilor la mărfuri şi servicii, legate de tehnologiile moderne;
- răspândire-fulger, fără precedent a tehnologiilor informaţionale în sistemele de producţie şi managerie.
Utilizarea tehnologiilor informaţionale în Republica Moldova poate să compenseze pînă la 35-40 % din PIB, realizate în anii precedenţi de complexul military şi industrial. Conform calculelor autorului, dezvoltarea sectorului economiei electronice al ţării va permite, în principiu, dublarea veniturilor în buget şi crearea aproximativ a 3 mii locuri de muncă de înaltă calificare. Actualmente în R. Moldova se întreprind măsuri concrete de ameliorare a situaţiei informaţionale: în 2001 a fost creat Departamentul Tehnologiilor informaţionale (DTI), care pe parcurs s-a transformat în Minister cu funcţia de crea o reţea masivă de informaţie naţională. Este foarte important de conştientizat faptul, că într-o lume postindustrială, informaţională resursele cele mai principale deja nu sunt pămîntul şi populaţia sau producţia ca atare, ci în primul rând, finanţele, intelectul şi informatica, care trec uşor dintr-un teritoriu şi dintr-o formă în alta. Investigaţiile efectuate oferă posibilitatea să evidenţiem cinci nivele ale piramidei tehnologice formate. Intensitatea concurenţei este diferită la diferite nivele ale piramidei tehnologice formate. În vârful ei se plasează producătorii de tehnologii principiale noi, care controlează totalmente şi formează pieţele şi direcţiile de realizare a produselor sale desinestătător. Pieţele tehnologiilor principiale nu există, deoarece ele se efectuează în interiorul companiilor transnaţionale date.
Implicarea practică în tehnologiile implementate noi trece automat la etajul doi al piramidei tehnologice. Reprezentanţii acestui grup controlează piaţa la un nivel mai mic. Cât priveşte reprezentanţii treptelor trei, patru şi cinci atunci ele sunt formate din producătorii, care utilizează într-o formă sau alta „know-how”-ul la nivelul doi. Logic, fiecare pretendent tinde la păstrarea identităţii sale economice în lume, fără a-şi crea propria bază informaţională, riscă a deveni ostatic al acestor monopoluri informaţionale. Problema localizării şi regionalizării în cadrul procesului general de globalizare este actuală în această privinţă şi pentru R. Moldova, deoarece pretinzând la suveranitatea şi securitatea economică, este „obligată” să-şi creeze propriul system informaţional naţional destul de costisitor. Cât priveşte concurenţa internă a piramidei tehnologice informaţionale, ea se desfăşoară pe pieţele de desfacere: cu cât nivelul piramidei tehnologice informaţionale este mai înalt cu atât mai intensă este concurenţa. Între diverse niveluri ale piramidei tehnologice informaţionale există concurenţa pentru resurse, inovaţii, capitaluri, inclusiv umane, deoarece cu cât nivelul este mai înalt, cu atât el este şi mai efectiv, şi mai atrăgător. Referitor la R. Moldova, putem nominaliza, că până ea nu se va implica în revoluţia informaţională computerizată, economia ei va staţiona, deoarece integrarea şi implementarea realizărilor economiilor mondiale oferă reale speranţe la o creştere. Însă relevăm, că integrarea mondială nu poate avea loc numai pe contul tehnologiilor informaţionale, ea presupune o colaborare integră, priorităţile fiind atât de natură productivă, cât şi de natură social-culturală etc. Anii de activitate economică externă pentru R. Moldova s-au manifestat cu un deziderat nu numai economic, politic şi social, ci şi sub unul de revenire la relaţiile europene de consolidare a poporului puţin experimentat în acest domeniu de activitate. Totuşi, investigaţiile mărturisesc, că, începând cu anii 1998-1999, comerţul internaţional îşi desfăşoară activitatea, înscriind cifre îmbucurătoare (tab. 10), privind structura şi geografia exportului, însă coeficientul specializării ţării este destul de insuficient şi tinde spre o micşorare vădită.
Tabelul 10
Dinamica comerţului exterior al R. Moldova
Indicii Anii 2002 2004 2006 2008
Export, total (mln. dol)
inclusiv:
- ţările CSI
- UE
- alte ţări
Import, total (mln. dol)
inclusiv:
- ţările CSI
- UE
- alte ţări
Indicele specializării
(exportul : faţă de PIB
678,0
380,0
143,4
36,6
1068,0
432,0
273,0
175,0
52,5
985,2
502,4
296,2
80,9
1768,5
764,7
581,1
223,5
48,9
1051,6
424,1
537,7
89,8
2693,2
1020,8
1218,5
453,9
39,0
1591,4
623,0
820,1
148,3
4898,8
1737,3
2105,3
1056,2
32,5
Sursa: www.statistica.md
Principalul avantaj de participare a Republicii Moldova la OMC sunt următoarele:
• crearea condiţiilor nediscriminante, stabile şi prevăzătoare pentru dezvoltarea comerţului şi a altor forme de activitate externă;
• accesul la mecanismul OMC de rezolvare a litigiilor, ca instrument efectiv de protecţie a intereselor comerciale a ţărilor-membre.
Aderarea la OMC începând cu a. 2001 reiese din problemele politicii comerciale ale Republicii Moldova, care prefigurează o integrare efectivă a ţării în economia mondială şi comerţului internaţional şi include în sine următoarele măsuri:
• adoptarea unor condiţii nediscriminatorii de penetrare a produselor şi serviciilor autohtone pe pieţele străine;
• dezvoltarea posibilităţilor de export a ţării şi îmbunătăţirea calităţii produselor şi structurii exportului;
• asigurarea protejării producătorilor autohtoni în condiţiile economiei deschise pe baza normelor şi cerinţelor OMC.
Este evident, că Republica Moldova pentru a adera la procesul general al globalizării, nu poate ocoli procesele de localizare şi regionalizare la nivel European. Inevitabil, ea trebuie să-şi construiască calea proprie spre economia mondială ca parte componentă a unei zone geografice locale, concomitent să-şi constituie raporturi durabile şi echilibrate în cadrul UE continentale, însă nu prin participarea directă la toate structurile instituţionale internaţionale. Globalizarea prin formele sale concrete, cum este comerţul interacţional, integrarea şi cooperarea fiind orientate spre economia mondială devin factorii esenţiali de dezvoltare rapidă, de obţinerea avantajelor competitive în producţia de mărfuri şi servicii prioritare. Dacă ne referim la exemplul R. Moldova, nu putem trece cu vederea unele progrese care au loc în specializarea economiei reieşind din avantajele comparative. Liberalizarea comerţului considerabil favorizează, în special, ţările în curs de dezvoltare, care pot nu numai să extindă exporturile, ci şi să controleze subsidiile necesare oferite prin programele pentru protecţia comerţului. De menţionat, că la creşterea de export-import o contribuţie destul de importantă o au taxele vamale, regimul vamal şi profesionalismul cadrelor care
activează în acest domeniu. Referitor la taxele de import-export care sunt stabilite de R. Moldova, lasă de dorit: la un set considerabil de mărfuri importate (preponderent la cele agroalimentare) necesită o majorare, în timp ce altele (calificate ca materie primă – sursele energetice), necesită o micşorare, aliniindu-se cât de cât cu cele ale ţărilor care beneficiază de clauza naţiunii celei mai favorizată.
În condiţiile R. Moldova tarifele protecţioniste necesită să fie introduse în vinificaţie, producţia conservelor, sucurilor, pastei de roşii etc. Aderarea R. Moldova la OMC în mai 2001 a semnificat alegerea strategiei liberului schimb în relaţiile economice externe. Acest pas se argumentează prin: – consolidarea politicii naţionale privind comerţul exterior; – accesul la pieţele externe; – acces la mecanismele internaţionale de rezolvare a litigiilor comerciale. În acelaşi timp nu se face nici un fel de specificări privind latura negativă a unei aşa politici unilaterale, care provoacă un şomaj în masă şi un declin general în ramurile prioritare de specializare, invadarea pieţei autohtone de mărfurile străine, imposibilitatea de rezistenţă concurenţială din partea antreprenoriatului naţional etc. Piaţa autohtonă a Republicii Moldova are o capacitate redusă, deoarece declinul economic a generat diminuarea veniturilor populaţiei, plasând capacitatea solvabilă a populaţiei pe unul dintre ultimele locuri din Europa. Concomitent se reduce volumul importului, dar mai ales a exportului (tab.10). Criza financiară a adus la prăbuşirea monedei, iar liberalizarea fără orice protejare economică a redus capacitatea de competitivitate faţă de invazia mărfurilor străine.
Tendinţa spre scăderea acoperirii importului prin export, care se manifestă tot mai pronunţat pe măsura creşterii insuficiente a economiei, afectează dur balanţa de plăţi a ţării. În practica mondială se consideră critică situaţia când rata deficitului contului curent depăşeşte 4,5 % din PIB. Repubica Moldova, cu o mare depăşire a acestei rate, este, practic, într-o stare destul de dificilă, uneori ameninţându-se chiar cu falimentul. Aşa, rata deficitului contului curent în PIB-ul R. Moldova sporeşte continuu, de la 2,5% în 1996 (inclusiv raioanele din stânga Nistrului şi municipiul Tighina) până la 6,6% – 1998, 23% – 2000 şi la 36 – 38 % în anii 2006- 2008.
Condiţiile nefavorabile ale comerţului exterior, precum şi costurile inevitabile ale tranziţiei şi a anumitor remanieri subiectiviste în politica economică externă a R.Moldova în anii 2000-2008 fixează o permanentă reducere a competitivităţii produselor ţării, fapt care se răsfrânge negativ şi asupra procesului de globalizare.
Tabelul 11
Dinamica balanţei de plăţi a R. Moldova (2000- 2008)
2000 2004 2006 2008 Export , mln USD 496 835 1051,6 1591 In raport cu anul precedent % 105,2 118,4 149,1 225.5 Ponderea exportului in PIB , % 7,9 14,1 15 16,4 Import 938,5 1430,1 2693,2 4898,8 Gradul de acoperire a importului prin export , % 52,8 58,4 39,0 32,5
Sursă: www.statistica.md
Întru asigurarea echilibrului balanţei comerciale este necesar de o creştere substanţial a exportului prin înviorarea ramurilor tradiţionale a economiei ca:
vinificaţie, producerea uleiurilor pentru industria cosmetică şi parfumerie, a conservelor din legume şi fructe, sucuri etc. Promovarea continuă a exportului devine o problem vitală pentru creşterea economică şi stabilizarea ei. În viziunea noastră, se cer măsuri radicale ale organelor de decizie spre:
- încurajarea antreprenoriatului mic şi mijlociu în privinţa producţiei prime pentru prelucrarea ulterioară a lor în articole de export;
- perfectarea bazei legislative privind achiziţiile publice pentru a asigura o piaţă garantată producătorilor autohtoni;
- susţinerea ramurilor, care produc mărfuri de substituire a celor de import ca suport de ameliorare a stării balanţei comerciale;
- reorientarea structurii exportului în direcţia produselor cu o mai mare pondere a valorii adăugate;
- implementarea tehnologiilor avansate posibile să majoreze calitatea produselor la cererea pieţei europene;
- stabilizarea tarifelor vamale de durată medie la obiectele de import-export etc.
//
//
