Marianne, 37 de ani, îşi aduce aminte de dimineaţa în care, intrând pe furiş în odaie ca să nu-şi trezească soţul l-a surprins masturbându-se. “A fost oribil. Am ieşit din odaie tot pe furiş fără ca să mă vadă. Mi-era silă. Eram distrusă. M-am simţit trădată. Timp de câteva săptămâni după incident îmi puneam mii şi mii de întrebări. Ce l-a determinat să facă asta? E ceva în neregulă cu mine? La cine se gândea în timpul masturbării? Eram prea jenată ca să pot discuta deschis cu el şi a fost nevoie de mai multe luni ca să-mi revin”.
François, 25 de ani, îşi aduce aminte de o noapte în care dormea lângă prietena sa Céline. “A început să se mişte lent şi ritmic emiţând nişte sunete ciudate… Am înţeles pe loc că se mângâia, nu am mai văzut-o niciodată în starea ceea şi m-a excitat teribil. Am făcut dragoste. A fost o noapte minunată!”
Sunt două exemple de scene banale de cuplu, însă cu reacţii de partener diferite. Deşi masturbarea se practică pe larg în zilele noastre când sexualitatea şi exprimarea ei se vor libere, aceasta totuşi mai rămâne încă un subiect puţin discutat. “Un ultim tabu din civilizaţiile occidentale, reprimat cu severitate de inhibiţiile noastre individuale şi colective”, rezumă psihiatrul Philippe Brenot. Văzut ca un act steril acesta este condamnat de biserică. Mai ales pentru femei. Sexualitatea feminină a fost totdeauna puternic stigmatizată pentru că înspăimânta bărbaţii, observă psihanalistul Bernard-Elie Torgemen. Dacă femeile ar începe să se autosatisfacă, ar deveni incontrolabile. Pe de altă parte, masturbarea masculină continuă să fie valorizată, fiind considerată parte din ritualele de autocunoaştere prin care adolescentul devine bărbat.
Indiferent de sex şi de credinţă, toţi suntem impregnaţi de această morală iudeo-creştină: cel care se masturbează are efectiv o problemă. Actul este imediat asociat cu una din imaginile sordide în care un pervers se masturbează freneric într-un colţ de pădurice.
Dacă mângâierile de acest gen sunt privite cu înţelegere în cazul celibatarilor, apoi pentru un cuplu actul e considerat anormal. “Noi credem încă în mitul unei completitudini şi sincronizări perfecte”, ironizează Bernard-ElieTorgemen, “că partenerul ar trebui să ne acopere toate aşteptările, să aibă aceleaşi preferinţe şi plăceri ca noi. Şi chiar în acelaşi moment. Dar e împosibil! Cuplul este o uniune de două individualităţi distincte. Trebuie să învăţam să acceptăm autonomia psihică şi fizică a partenerului”.
Evident că a surprinde partenerul în timp ce se masturbează poate fi tulburător. “Femeile, în special, se simt înşelate, umilite”, constată ginecologul Danièle Flaumenbaum. Ele se consideră insuficiente pentru partener şi constatarea e dureroasă. Masturbarea masculină se termină (şi vizual) cu ejaculare ceea ce marchează sfârşitul actului sexual. Deci, actul a avut loc fără participarea femeii. În cazul masturbării feminine (acestea fiind pluriorgasmice) actul e văzut doar ca o parte a preludiului. Bărbaţii pot avea sentimentul că femeia se pregeteste pentru “a-l găzdui”. “Mai mult, bărbaţii rareori au ocazia să vadă organul genital feminin în toată splendoarea sa”, surâde Bernard-Elie Torgemen, “acesta mai rămâne pentru mulţi un mister pentru faptul că e situat în iterior. Bărbaţilor le place să-şi surprindă partenera în timpul autoerotizării, e ca şi cum s-ar afla în pragul unei taine: E teribil de excitant!”
Masturbarea, numită de psihanalişti şi autoerotism, reprezintă o formă de plăcere sexuală diferită. E un fel de sexualitate pe lângă altă sexualitate. Acestea două nu pot concura. E un fel personal de a se mângâia, un moment privilegiat şi unic de a se simţi bine în propria şi profunda intimitate.
Se întâmplă însă ca masturbarea să fie un refugiu mult prea important, un act la care se recurge exagerat de des, excluzând orice altă formă de sexualitate. Când aceasta devine mai frecventă decât raportul sexual în cuplu înseamnă că există o problemă de comunicare între parteneri. O discuţie sinceră e necesară cu partenerul sau chiar cu un terapeut. În cazul acesta masturbarea poate ascunde cu totul alte probleme.
Fragmente extrase din articolul “Se masturber est-ce tromper?” publicat în “Psychologies”, nr.288, septembrie 2009.
Tradus şi adaptat de Soacra Mică