Acum câteva decenii încercam să rod cu o copeică de trei cuvântul din mijlocul axei Париж – Брюссель- Хельсинки* încrustată cu litere aurii pe radiola parintilor mei, mare cât două televizoare sovietice, un cadou de nuntă oferit de colegii de facultate. Nu-mi placea cum sună: rece, străin, îndepărtat …
Numai că … cu o monedă de trei copeici nu poți sterge numele unui oraș de pe harta destinului. Bruxelles a devenit orașul meu de adopție.
Să începem cu desertul tradițional pe post de mic dejun
Dimineața pe răcoare înainte de ieșire în oraș
Bruxelles e o capitală verde. Ca varza de Bruxelles. Verdeața îngrijită îți bucură ochiul oriunde ai privi. În combinație cu un cer senin radiază ca o bijuterie a naturii.
Vedere spre centrul orașului La Grand’ place
La Grand’ place
Ambianța din centrul istoric al orașului
Suvenire lumânări în forma de cupe de bere mărci tradiționale
O zi de august la terasă
Desert tradițional belgian. Gofre delicioase cu ciocolată, frișcă și fructe la alegere
Stații de biciclete cu chirie. Disponibile non-stop
Băiețelul care face pipi (Manneken pis) - simbolul capitalei
Cascadă de ciocolată în țara ciocolatei
Cu cerdacurile tăiate
Despre atomium am scris un post aparte. În bulina cea mai cocoțată la cer cu drapel se află un restaurant. Urcăm acolo să ne înfruptăm cu panorama orașului și bucate
Vedere de sus
Vedere spre Mini Europa (machete fidele de monumente de valoare din fiecare stat membru al UE)
Turnul Eiffel
În așteptarea bucatelor
Fleacurile ne fac viața considerabil mai veselă. Mă refer la zâmbetele de pe felinarele din preajma palatului regal
* Paris-Bruxelles-Helsinki
Notă: Puteți prelua pozele care vă plac fără restricții și chiar fără a indica autorul (eu sunt). E un cadou pentru vizitatorii blogului, iar eu nu obișnuiesc să las amprente vizibile pe cadouri.