Dacă scriu acest articol o fac pentru bloggerii cu ceva experienţă sau pe cale să devină. Pentru cei care nu mai doresc să scrie încadraţi în tipare, şabloane şi stereotipuri plantate de şcolile şi catedrele cu iz de mucegai sovietic. O fac pentru a susţine libertatea lor de a se exprima inteligent, nuanţat, oxigenat, diferit, radical, opus, exploziv, curajos, original, critic, autocritic, inventiv, responsabil, inovator, documentat, profund, răscolitor, degajat, impresionant… dar şi pentru a descuraja autorii (tot de bloguri, din păcate) de comentarii, incapabili de a se exprima logic şi civilizat pentru a dezbate un subiect, unicul lor argument fiind insulta autorului (direct sau ascuns).

Sinceră să fiu nu m-am aşteptat la o rezonanţă atât de largă şi zgomotoasă pe carea a suscitat-o articolul meu precedent, dar m-am bucurat de dezbaterile pe care le-a generat (cât de cât civilizate, lăsaţi-mă să visez), într-o perioadă pe care-i credeam pe toţi în vacanţă (naiva de mine :) ).  

M-am întristat însă că «personajele» care au sărit în capul meu, fără cea mai vagă dorinţă de a dezbate idei, ci «titluri» mult râvnite în visele lor şi pe care emoţiile le-au dat în vileag, aşa şi nu s-au liniştit la modestul meu «discuţie închisă». Nu, au preferat să mă spurce pe din spate în reţele sociale. Ca nişte bărbaţi «adevăraţi».

Şi nici măcar momentul acesta disgraţios nu avea să mă facă să intervin acum dacă nu era să aflu că cel mai mare patriot al neamului, mister mbologan, ar fi profesor universitar şi pe calea nobilă de a-şi lua doctoratul. Să mă credeţi că rar mă bag prin profilurile bloggerilor, întotdeauna am spus că mă interesează mai întâi omul nu statulul și titlurile lui, dar aici chiar am cedat tentaţiei şi am rămas consternată. Mi-au început a puţi în nas catedrele noastre universitare, cu personaje cu ochelari de cal de-al de mister mbologan.

Înţeleg şi eu că stereotipurile se sparg zgomotos, sângeros, dureros, de capul celora care scriu articole ca cel precedent, dar eu una nu sunt deprinsă cu isterii de bărbaţi. Nu-i sufăr categoric. Îi lichidez (nu mă întrebaţi cu ce, secret de muiere) sau îi îndepărtez cu măiestrie. Mă înconjoară doar cei care au simţ elegant al umorului şi care niciodată n-o să indrăznească să eticheteze o femeie, mai ales de faţa mea, cu cuvinte de birjar beat, cu pretenţii de intelectual. 

Ironia face ca domn profesor bologan să fie şi preşedinte al unui Partid numit al Păcii (mediatizat pe facebook). Şi aici, iar afişez un râs ironic până la cercei, omul care stă în fruntea Partidului Păcii, face cu ușurință o femeie PROASTĂ, FRUSTRATĂ şi COMPLEXATĂ (cu caps lock) în spatele ei, în public, în aşteptare de aplauze din partea auditoriului. O logică și un comportament eminamente de factură moldovenească ! Și ca opera să fie completă, îi mai și şantajează pe prietenii săi care, dacă afişează o părere opusă minţii sale şablonate, îi scoate de pe lista de prieteni, iar pe blogul său îi insulta fără menajamente.

Astfel de oameni predau ştiinţă pe la universităţi, dragii mei! Aşa arată adevăraţii patrioţi ai neamului ! Oamenii ăștea se screm de dorința de a scoate ţara din impas, creînd partide virtuale şi tot felul de iniţiative (trei pe zi). Mai, deștepților, nu denigrând femeile care scriu liber (chiar şi anonime) veţi deveni superiorii naţiunii (visul vostru erotic)! Degeaba cheltuiți energia, mai bine ați produce curent electric, zău, sau v-aţi ocupa de familiile voastre, de copiii şi de nevestele voastre frumoase şi deştepte.

Şi ca poclon, mosiu bologan, nu-ţi fă iluzii ! Nu cu analize în integrale, cifre, pătrăţele sau ce mai ai tu acolo ca să impresionezi publicul, nu cu asta ai să scoţi ţara din mizerie economică, politică și … umană ! Dejeaba! Nu ai stofă. Nu ai educație. Nu ai curaj. Regret că ţi-o spun.

Notă: Așa cum am mai spus, nu încurajez isteriile, deci, închid comentariile la acest post și să ne auzim de bine la unul mai optimist și mai frumos.

Cei care nicidecum nu pot să se abțină de la bătăi în noroi, treceți pe facebook cum ați mai facut-o.