În Moldova oricine cui nu-i lene face jurnalism. Ca şi politică. Oricine sculat dimineaţa cu erecţie patriotică se vede salvator al naţiunii. Prin urmare, ai impresia că jurnaliştii în RM ştiu a scrie numai despre politica care nu există. Pe cât de aiuratica pare fraza, pe atât de amar e sentimentul unui cititor ca mine (unul dintre cei pentru care scriu jurnaliştii) după lectura periodică a presei on-line şi în scris. Diletanţi care ştiu a descrie nişte evenimente în trei bucve sau să preia scandaluri de peste hotare. Şi atât?

Exact cu doi ani în urmă muream de sete. Informaţională. Cea care se trăgea de acasă. Când păşeam în avionul cu botul îndreptat spre Moldova, primul lucru pe care îl făceam înainte de a-mi prinde centura de siguranţă era să mă repăd spre ziare. Ş-apoi tot sejurul meu de acasă era marcat de pete de zeamă sau plăcinte pe ziarele înşirate la bucătărie.

Cu câteva luni în urmă, când am fost în ţară, nu am cumpărat niciun singur ziar în română. Niciunul, mă credeţi? Şi asta nu din cauza că aveam acces gratuit la unele ziare prin net. Deloc. Primo, nu mai fac donaţii băneşti pentru idei la naftalină. Secundo, ţin la ecologia planetei. Na! Mai puţini copaci tăiaţi pentru hârtie, mai mult oxygen pentru copiii planetei.

De la 7 aprilie încoace, ceea ce se face în presa on-line şi în scris e un spectacol pornografic. Cu protagonişti impotenţi. Toţi vor să spună frece, dar n-au argumente erecţie de calitate. 

Cum văd jurnaliştii cititorul? Îl cred un dobitoc care nu e în stare să deosebească un articol bun de o băşină jurnalistică. Partea cea mai proastă e că deseori între ei jurnaliştii se rod ca câinii. Se scuipă, se înjură, se caricaturează. Nici frumos, nici ingenios, nici inteligent … c-aş aprecia, zău. Şi nu doar eu.

Încă nu am simţit până acum solidaritate, complicitate, UNIRE (băi, nu cu România, Rusia sau UE!) de opinii şi idei pentru a negocia, a edifica, a face un dig comun contra prostiei şi ÎN INTERESUL CITITORULUI. Voi vreţi fidelitatea lui şi susţinere financiară şi ce-i daţi în schimb? Proasta dispoziţie cu subiectele voastre răsuflate şi făcute a lehamite? Apatia şi absenţa voastră totală în timpul verii ? (noroc că anul ăsta avem alegeri) Unde sunt articolele care inspiră şi îndeamnă omul la acţiuni concrete (în cazul dat să voteze)? Băi, voi aţi observat că aţi pierdut din credibilitate?

Spuneţi-mi că-i rău în ţara, aşa cum este, adevărul pur. Dar vă rog eu frumos, scrieţi inteligent despre asta, să exclam de diminteata cu optimism, “ce băiat deştept e tipul, ţara asta are un viitor cu aşa oameni”. Nu vă mai murdăriţi cu kkt unii pe alţii. Nu mă puneţi pe mine, cititorul şi alegătorul, să aleg între sandwish cu kkt şi prasadă cu viermi. Nu mă puneţi să gândesc cu tristeţe : “băi, ăsta scria bine până când fecior-su n-o intrat în partid”. Eu am să-mi încreţesc sufletul şi am să închid pagina căutând surse ruseşti de informare care au un pic de decentă şi inteligenţă. Un pic îmi ajunge, vedeţi.    

De la 7 aprilie, au apărut mulţi  care gândesc că mine, dar niciodată n-o să scrie sau spună în faţă (pentru că fiecare al doilea e jurnalist, deci cumătru, frate, nănaş, amant(ă)) presa moldovenească a pierdut considerabil din minimul de calitate pe care îl avea. Prin urmare, a pierdut din influienţa pe care o avea asupra cititorului, azi, în faţa  electoratului.    

Consecinţele o să fie dezastruoase şi extrem de dureroase după 29 iulie.

Şi eu una sper ca după 29 iulie, presă de azi să-şi spargă odată capul, să între în comă şi să facă loc unei ere de jurnalism nou, proaspăt, de calitate, care nu va începe de la diploma de absolvire a unei facultăţi de jurnalism, ci de la succesul primelor bloguri, pe care moldovenii de acasă şi împrăştiaţi în toată lumea să-l citească pe răsuflate de dimineaţă, iar apoi… poate că nişte ziare acolo. Aşa trebuie să arate un examen de succes pentru un jurnalist de calitate. Un informator şi formator de opinii. Şi asta e abia începutul.

…Da ţineţi minte era pe vremuri aşa un ziar… Nu ţineţi minte? Ei, dar nu mai are importanţă.