La 6.57 am deschis geamul ca să-mi răcoresc creierii. Aşa fac întotdeauna când caut argumente ca să contrazic nebuniile ce-mi trec prin ţeastă şi să-mi recapăt echilibrul. Mi-am înfipt ochii somnoroşi în patrunjelul lui socru mic şi răsărita lu’ fiică-mea de pe terasă şi am desclansat monologul interior.

Dacă trăiam acum, să zicem, în Kaliningrad, avea că descriu pe blog procesul de conservare a muştelor în chihlimbar, dar soarta a fost uşor ironică cu mine. M-a plantat mai întâi în uniunea sovietică, iar după majorat (la unii majoratul începe după 25 de ani) m-a aruncat în altă extremă (oare?) - în uniunea europeană. Şi nu oriunde, dar în centru ei administrativ. Aşa că era firesc ca într-o zi să apară un articol nu despre muşte, ci despre stele galbene pe care le văd între ochi every single day.

Deci, hai să pornim uşurel la drum (aici mi-am făcut o cafea cu trei linguriţe de îngeţată şi am suflat peste pătrunjel) şi să vedem cum stă treaba cu aceste două uniuni.

Nu, cert, denumirea nu le apropie: uniune sovietică-uniuna europeană. Mare treabă !

Nu, nici stelele galbene pe flag: raportul 1 :12

Nu, nici ziua semnificativă de 9 mai pentru ambele (din perspective diferite, evident).

Nu, nici diversitatea importantă de limbi şi culturi. Raportul 15 :23.

Piaţa unică? Şi acolo, şi dincolo.

Moneda unică? Şi acolo, şi dincolo.

Libera circulaţie? Idem şi ibidem.

Ziua în care, Doamne fereşte! se va dizolva uniunea europeană (ca în cazul URSS) sau să zicem măcar una din cele trei libertăţi (circulaţia liberă), europenii au să cadă în isterie şi depresie colectivă gravă, mult mai periculoasă şi straşnică decât toată nostalgia şi regretele generaţiei născute un uniunea sovietică. Pentru că : “e uşor a scrie versuri…” când treci frontiera cu un sms de “welcome” din partea companiei de telefoane al ţării gazdă şi cu totul altă treabă când te umileşti săptămâni în faţa ambasadei pentru viză, iar apoi aştepţi pe arşiţă sau frig câteva ore să treci vama cu kalashnkovul în nas. Viza şi kalashnikovul europenii le-au văzut doar în filme.

Asta a fost aşa, doar un exemplu. Cel mai soft pe care l-am găsit la repezeală.

O să se găsească oameni destepţi printre voi ca să-mi amintească de cea mai importantă libertate din uniunea europeană : exprimarea liberă. Acum hai să fim sinceri şi mai ales autocritici. 

E ridicol să vorbim despre libera expresie în timpul uniunii sovietice, de acord, dar cenzura nu a fost în toate domeniile. Câţi scriitori, medici, filozofi, oameni de ştiinţă din RSSM au căpătat rezonanţă sovietică? Şi să nu uităm de promovarea intensiva în URSS. Şi nu în ultimul rând prin finanţare importantă. ZERO personalităţi. Din ţăran nu faci scriitor. Nici în 50 de ani.

Să presupunem că RM se integrează în UE şi capătă finanţare pentru proiecte în dezvoltarea culturii şi a ştiinţei. Credeţi că vor apărea personalităţi marcante ? Aha. Haide. Acei cu un nume un pic mai răsărit şi cunoscut prin capitală o să aştepte granturi şi injecţii băneşti pentru logistică şi publicaţii. Verbul cheie - o să aştepte. Noi suntem un poporaş care aşteaptă. Dacă nu de la România, apoi de la Rusia, sau din cer (din stelele europei). Cu mâna întinsă. Ca cerşetorii. Şi ştiu sigur că în ţara avem mai mult cerşetori intelectuali decât cei pe care îi întâlniţi în stradă. 

Deci, întrebarea e următoarea: la ce oare ne-ar servi libera expresie pe care ne-ar oferi-o generos europa ? Să înjurăm liber prin presă şi să facem scandaluri? Sau poate pentru a organiza un partid al piraţilor ? Lăsaţi că pentru prostii trecătoare ne ajunge şi internetul.

Vedeţi că am canalizat gândurile spre ştiinţă şi cultură. Politică să n-o băgăm aici. Mai ales ca nu a existat niciodată în RM.

Ce am vrut să spun cu acest articol ? E o formă de răspuns la întrebarea : de ce moldovenilor le reuşeşte să se acomodeze uşor peste hotare. Mai ales celora care s-au născut într-o uniune, iar peste câteva decenii au ajuns să se trezească în fiecare dimineaţă în altă uniune. Cu pătrunjel sau ciment puturos sub nas.