Deși la noi e cam răcoare, chiar daca cu soare, m-am tolănit în seara asta sub un tei cu flori trecute. Cu resturi de aromă plutitoare, abia simtită, dar tot atât de proaspată…
Senzatii vibrante, vă spun eu. De parca îmi încărcam bateriile. Bâzzzz, la stânga, bâzzz la dreapta. Ehhh, erau bondarii de alături care pipăiau florile de levanțică cu ochi senini ca cerul liliachiu.
Hai dar să nu bâzâîi mult și să vă transmit și vouă oleacă de energie renuvelabila.
Eu și teiul. Doi complici
Ultimele flori…
Iar alături reprezentanți ai unei specii de bâzâitori
Stătea ascunsă, frumoasa. 
Trebuia să cracăn florile ca s-o prind în obiectiv
