Din propria experienta pot sa va spun ca mai bine e sa admiri o frantuzoaica de departe decat s-o ai ca prietena. Adica, un pic mai intima decat partener de afaceri. Mai devreme sau mai tarziu ai sa te simti ca un amant trezit dimineata langa o madame care aprinzandu-si somnoros tigara iti porunceste sa-i faci cafeaua. Cu aceeasi voce grav-sexoasa, care te-a ‘nnebunut aseara. Ah! Sa nu uiti! Cu croasani proaspeti de la boulangerie de la coltul case! Cum? N-ai chef? Nu poti? Te doare capul?
Merde, alors!
Si totusi… E greu sa scapi de sub farmecul unei madame. Mai ales daca poarta rochii elegante de un negru absolut, pe silueta ultra-slefuita de feminitate, de gratia gesturilor, de libertatea interioara care te irita la culme (mai ales daca e obraznica). De ce? Liberatea alora irita intotdeauna.
Stiti cum mai seduc frantuzoaicele? Prin melancolia lor. Invaluita in ceata, parfum scump si fum de tigara.