(poveste virtuala)

Dupa ce un blogger si-a dat duhul, iata ca se pomeneste intr-un coridor cetos cu usi inchise si drapanate ca intr-o institutie de stat. A simtit un curent rece pe la spate care l-a impins spre o usa intredeschisa dupa care se auzeau clar doua voci:

-Ti-am spus, omule, ca Intelepciunea nu primeste azi. De cand s-a intors din Mexic are probleme cu sanatatea. Sa nu fi adus cumva А(H1N1) Mai stii? Iaca avem un pachet urgent pentru ea si nimeni, auzi, NIMENI nu vrea s-o viziteze ca sa il duca. Nu vrei sa faci o fapta buna? Sa vezi c-ai sa ai numai de castigat.

-Ei, da? Ce sa castig, virusul? Lasati ca data asta ma descurc si fara dansa. Hm, da…hm da Prostia primeste azi?

S-a instalat o liniste de cimitir, iar apoi vocea profunda a spart-o cu fermitate.

-Prostia primeste oricand!

Waaaaw, si-a zis exaltat bloggerul, iata o ocazie sa ma intalnesc cu Intelepciunea!

Dupa ce s-au stins luminile din coridor, bloggerul a intrat in odaia cu pachetul.  A descifrat adresa, l-a luat subtioara si dus a fost.

Intelepciuna i-a deschis abia dupa ce zbarnaiala de la usa a intrat in runda a cincea. Palida, trasa la fata, slabita l-a poftit in casa pe postasul voluntar.

-Imi pare rau pentru Dumneavoastra, a glasuit bloggerul.

Un zambet trist a inundat fata livida a Intelepciunii.

-Ia loc. Vad ca nu-ti faci griji c-as putea sa te molipsesc. Te sfatui totusi sa nu zabovesti mult pe-aici.

-Nu, chiar n-as vrea sa va creez incomoditati…

-Dar… vad ca in afara de intentia ta nobila te-au manat din urma si niste ganduri ce te macina mai de demult, nu-i asa ?

-Daca ingaduiti… pentru ca intentionez sa fiu foarte sincer.

Sub privirea senina a Intelepciunii bloggerul si-a inceput spovedania.

-Ma intrebam mereu de ce pareti atat de fragila, singuratica, apatica si retrasa? De cele mai multe ori creati impresia ca sunteti total indiferenta fata de unele evenimente, fata de ceea ce se scrie sau se discuta. Nu interveniti decat in niste idei timide, aproape invizibile, si prin urmare, ignorate de toata lumea. Pe cand Prostia… e mereu sanatoasa, prezenta, plina de energie, debordanta de entuziasm si dorinta. E prima in pareri si stie sa vorbeasca bine. Uneori nici macar greseli gramaticale nu face. Prinde formele cele mai nobile, face ochii candizi si glasuieste cu voce convingatoare.

-Prostia mizeaza pe aparente, dragul meu. Acolo unde oamenii sunt preocupati doar de lucruri, nu si de esenta lor, Prostia va domni inca mult timp. Acolo unde conteaza doar daca lipseste litera din cuvant, nu si sensul lui, Prostia va triumfa si va prinde forma inteligente.

Prostia stie sa creeze iluzii. Sa le ambaleze si sa le vanda bine. E o maestra neintrecuta in arta seducerii. Stie sa indulceasca orgoliul, sa faca oamenii sa se simta importanti si recunoscuti de gloata.

Eu stiu doar sa cladesc temelii rezistente, dar prin durere si suferinta, de lunga durata. Putini aleg aceasta cale. Putini ma cauta. Chiar daca ma gasesc intr-o zi, ma abandoneaza in aceeasi seara. Ca pe o povara, ca pe un blestem, ca pe o rusine.

Intelepciunea nu e o femeie frumoasa pe care vrei s-o vezi la brat. Cu care ai vrea sa produci efect in fata prietenilor. Stii foarte bine ca risti sa fii luat drept nebun sau nenorocit. E doar o amanta clandestina care sufera, pentru ca e vizitata rar, nu poate avea niciodata un partener fidel si e uitata pana la urmatoarea sfasiere de suflet muiata in disperare.

Dupa ce s-a inchis usa in urma lui, bloggerul s-a asezat brusc pe prag pocnit de o idee. O spranceana ridicata a interes in sus traducea o intrebare: hmm, oare a fost vreodata amanta vreunui blogger pe care il cunosc?

Nota: nu ma intrebati ce am fumat :D Asa mi-o venit sa scriu ce-mi trece prin teasta.