Mi-am luat fusta cu catrinta
Ca sa-mi vizitez socrita.
Plec in vizita la soara-mea si la soacra soacrei mele. Daca stau sa ma gandesc oleaca, iese ca cea din urma e soacra la cub, purtand titlul onorific de soacra soacrei soacrei mici. Excelent exercitiu pentru dictie si dureri de cap.
Maine iar am sa desenez capete de cai, cracita pe o banca din aeroport (promit ca de cum ma intorc organizez o expozitie on-line). Cracita nu pe mult timp caci sambata, pe drum spre biserica, am sa seaman a corista pudica, purtand fusta dreapta pana la genunchi (prima data in in doi ani), bluza alba fara decolteu si balerini. Nu ca m-ar impune cineva sa-mi fac de cap in halul asta, dar eu sufar de un complex intors pe dos. Cu cat mai mult ma incurajezi sa fiu ca lumea, sexy adica, cu atat mai mult imi trag fusta peste genunchi, imi ascund titele, imi pieptam parul lins peste cap, il prind codita si stau cu ochii pe icoane. Si invers. Nu va mai spun cum ma manifest, bun? Suntem in postul mare.
Ca sa nu va plictisiti pana ma intorc aici, fara fusta si, mai ales, ca sa Non ti scordar mai di me (adica, sa nu ma uitati niciodata) va propun sa ascultati un cantec in italiana (poate chiar si sa dansati falca-n falca, ca mine si socrul mic aseara). Of, limba asta italiana, care e capabila sa te faca sa-ti unduiesti corpul fara sa-l mai controlezi.
Paste luminos la toata lumea! 