… sau rolul primei femei in viata unui barbat.
Abia cu cateva zile in urma am priceput ca cele mai tulburatoare istorii de dragoste, ce-ti raman ca niste cruci de cimitir incrustate in suflet, sunt cele care nu se termina cu happy end. Mai intai te revolti: “Ce naiba! Isi bate joc regizorul sau autorul romanului de mine? Adica am stat in suspans doua ore in sala, doua saptamaini asupra romanului ca sa ajung la sfarsit cu gust de pelin verde in suflet? Chiar nu se putea de facut totul omeneste, cu o regasire sau imbratisare inainte de The End. Astfel incat ca ma car acasa aproape fericita, intr-o seara de vineri, convinsa inca o data ca dragostea invinge totul.”
Ultimele doua ecranizari vazute recent (Les femmes de l’ombre si The Reader) cat si romanul de spionaj Sa nu ne uitam la ceas de R. Ojog-Brasoveanu (pana nu-i citesc toate cartile nu ma las), toate luate impreuna si fiecare in parte, au descris in treacat sau cental, o forma de dragoste, de care toata lumea a mai auzit, dar putini au stat s-o inteleaga in profunzme (ma refer la noi, muritorii de rand, nu la spionii profesionisti): destinul unor barbati e influentat puternic de prima femeie din viata lor.
Nu vorbesc de prima dragoste cu fiorii ei cu tot, de care, cei mai multi barbati isi aduc aminte fie cu jena, fie cu umor. Ma refer la cea cu consecinte grave asupra parcursului sentimental ulterior, la acei acei barbati a caror privire se stinge pentru tot restul vietii. Si chiar daca se casatoresc, cresc copii, construiesc un camin si sadesc un pom, inima le esta bantuita de o iubire- fantoma din trecut.
In perioada celui de-al doilea razboi modial s-a manipulat, in cea mai perversa forma posibila, cu acest sentiment. E greu de crezut ca un ofiter german, cu putere de decizie colosala asupra sortii a mii de francezi, cu abilitati profesioniste de tortura, cu cunostinte profunde in pshihologia victimei, in momentele de singuratate geme de dragoste neimplinita fata de o frantuzoaica, care l-a abandonat dupa cateva nopti de dragoste clandestina (dat fiind regimului instaurat).
E la fel de greu de imaginat dragostea disperata si inchegata doar in doua saptamani, a unui colonel german fata de o romanca, care semana leit cu prima sa femeie decedata si iubita pana la durere. Romanca, desigur era angajata a Securitatii, aleasa cu precautie, bine pregatita ca sa puna in aplicare transferul de imagine si de sentimente de la prima iubita a colonelului peste personajul pe care l-a jucat cu brio in fata barbatului.
Si iar, e aproape imposibil de acceptat gandul ca dragostea poate sa se alimenteze din crime, sange si urlete de disperare. Nemtoaca de 36 de ani, cu sute de suflete chinuite in lagarul de concentrare pe constiinta, joaca un rol dramatic in viata unui tanar de doar 15 ani. O dragoste ce se naste pe lectii de sex, in minim de decor romantic, maximum de fuziune carnala si… carti.
Barbatii isi ascund ranile necicatrizate ale sufletului sub uniforma militara de grad superior, sub straie de avocat sau judecator, sub sacou de ambasador sau de profesor universitar, vesmante negre de preot sau albe sterile de chirurg. Prin suita asta de exemple vreau sa spun ca, de cele mai dese ori se intampla ca nefericitii in dragoste incearca disperat sa-si transforme si sa investeasca cu de-a sila durerea in studii grele, in carti, in destine straine, doar ca sa-si uite propriul destin.
Cred ca fiecare femeie s-a prins macar o singura data la gandul ca si-ar dori sa devina cea mai importanta femeie din viata unui barbat. Unica si irepetabila in inima unui barbat. Unele au sansa sa devina. Dar nici macar ele nu-si dau seama cu ce pret. Si de cele mai dese ori nici nu le mai pasa. Ajunge poate sa-l cunoasca doar femeia care-si imparte viata cu un barbat inima caruia bate neostenit si de mult pentru alta.