De la o bucata de vreme, mi-am dat seama ca beau prea des vin la serviciu. Vin bun, din cave alese de la sudul Frantei. Intr-un pocal pe piciorus elegant, adus gratios in repetate randuri, de unul dintre colegi stabilit recent in din biroul din fata.
Colegul e un francez, pur sang, de vreo 35 de ani, grizonant la tample, un profil geaman cu Napoléon, numai bun de batut pe monede. Ca-i mic de statura mi-am dat seama cand l-am vazut dansand, literalmente, in fata mea cu pocalul in mana. Stiti, am observat ca barbatii mici de statura sunt foarte vioi, incearca cumva sa recompenseze scurtimea loc cu energie pe care o genereaza fara control, si pentru ca nu stiu ce sa faca cu stocul saturat, incep sa produca gesturi extravagante. De exemplu, sa se invarteasca intr-un picior in jurul axei sale, sa frece palmele in timp ce se balanseaza inainte-inapoi pe talpi etc.
Cred ca relatia noastra colegiala ar fi trebuit sa ramana la “Bonjour, madame. Ca va? Oh là là, vous avez vu, quelle horreur !!!… ce temps à Bruxelles…” Insa, din anumite motive, pe care eu inca nu le vad clar, am ajuns deja in fata la al patrulea pocal cu vin. Se asteapta la orizont si o farfurie de fromage “Madame, la prochaine fois, vous allez goûter du vrai fromage français. Du sud de la France!” spus cu o voce soptita (presupun ca pentru efect), cu pauza dupa fiecare cuvant si putere pe ultimele patru cuvinte. Bon, d’accord, cat de istet n-ar parea frantuzul si cat de tacuta eu (ce presupune un public ideal pentru dansul) inca nu stie dragul de el, si ma delectez deja la vederea ochilor lui rotunzi ca camembertul de uimire, ca eu, de fapt, in sudul Frantei lui am trait un an. Ceea ce vrea sa spuna ca efectul cuvintelor pe care a pus el accentul, nu prea ma atinge, iar eu nu prea ma grabesc sa-i spun.
Francezii adora sa vorbeasca despre gastronomia lor traditionala ore in sir. Fiecare detaliu trebuie savurat pana la ultimul atom de mucegai din branzeturile lor. Undeva, cred ca in asta si consta farmecul lor asupra femeilor… nefrantuzoaice evident. Caci din ce consta seducerea? Din ambianta placuta: parfum (frantuzesc) sau lumanari parfumate, vin bun (frantuzesc), meniu afrodiziac (fructe de mare si broaste frantuzesti pulpoase) si discutie interesanta. Mai este ceva? Ah, oui, le dessert, french kiss original. Oooo yeeeee! De fapt, de ce as fi atat de entuziasmata, eu una nu stiu cu pupa francezii. Atmosfera a fost, dar vedeti ca nu intotdeauna se termina totul cu un french kiss.
Depinde foarte mult de femeie, de fapt. Imi aduc aminte de vremurile cand eram studenta acasa, la orele de franceza ascultam cu interes nebun povestirile profesoarei de franceza despre vizitele ei de lucru in Franta. Teseam vise cu ochii deschisi. Cred ca am tesut in total vreo cateva covoare. Ce-i drept o confesiune de-a profei mi-a incurcat itele la un covor, dar din fericire nu i-am dat prea multa importanta. Povestea femeia cu sufletul la gura cum o colega de-a ei, revenea de fiecare data din Franta cu un suvenir in ovare. Deci, gravida cu un “napoléon”, pe care il avorta ulterior, caci era maritata. Reactiile si concluziil colegelor mele erau partajate. Unele ramaneau cu waaaaw pe buze, oare sa fie francezii atat de buni la pat? Altele exclamau (pe ascuns) : Curva-i profa! (daca vreti si varianta franceza, putain !) si cele de-al de mine se intrebau mirate: oare de ce nu lua contraceptive?
Peste ani de zile, multe dintre noi cred ca au inteles gestul profei in cautare de french kiss-uri (banuiesc ca sub fusta totusi) astfel incat chiar si cele care au facut-o curva, cred ca si-au retras demult cuvintele inapoi.