Femeile se impart in doua categorii: cele care cauta flori si cele care sunt cautate de flori. La concluzia asta am ajuns aseara.
Asa cum socrul mic e plecat in deplasare pe ceva timp, cumnata-mea a venit in ospetie de frica sa nu ma plictisesc. Are un regim de invidiat. Toata ziua se odihneste, iar seara se apuca de gospodarit, daca are chef si eu profit ca sa desenez capuri de cai.
Aseara, numai cum pasesc pragul casei, zaresc la intrare un buchetoi de trandafiri rosii incinsi in niste buruiene de textura neidentificata. Dar original ca compozitie. Ian-te mai ! Cine si cui ? Mie! Raspunde cumnata-mea. Aici deschid o paranteza sa va spun ca personaje ca ea se nasc o data la o suta de ani. Nu c-ar fi rupta din luna sau Marie Curie la cap, dar anume felul ei de a genera imprejurul ei fenomene stranii. Despre asta alta data.
Iau repejor si ma gandesc. Asa, aniversarea ei nu e azi dar maine. Cel putin nu mi-i rusine c-am cascat evenimentul. Socrul mic nu e in tara, deci nu el le-a oferit. Fata nu-i de pe loc, n-are nici un iubit prin vecini. So… de unde?
Ah! mi s-a despicat pe loc rasuflarea, nu cumva e atat de trista si disperata incat singura si le-a oferit? Ti-ti-ti, am tocait cu limba, trebuie de verificat.
Ca sa nu ma intind in dialoguri lungi si interjectii scurte, va prezint doar raportul final.
Pe la 11 dimineata a fost sunata de la floraria din coltul casei (mele, nu-mi vine a crede) si a fost rugata sa dea o adresa pentru o livrare de flori din partea cuiva. Peste juma de ora, un baiat ruman la fata i-a intins floraraia cu dedicatii. Iaca asa. Un gest venit de la mii de kilometri. Si nu e primul. Asa cum fata noastra calatoreste mult si des, ziua de 8 martie a prins-o in Cipru. Un buchet de flori a gasit-o si acolo. La o terasa de pe malul marii.
Nu c-as fi auzit pentru prima data de serviciul de livrare de flori la distanta, ca sa ma clatin beata de surpriza si admiratie. Altceva am extras din gestul asta. Vezi paragraful unu.
Oare ce cadou sa-i fac?