Am iesit en duo cu socrul mic la pranz in cafeneaua de alaturi. Cica tot ce au ei de mancare acolo e bio si rasbio. Chelnerii - flacai in negru, cu abdomen plat si zambet Colgate. De o placere sa le urmaresti traiectoria.

Dupa 5 minute de molfaiala ma simteam drept ca o capra. Doar ca fara careva sanse de a produce lapte (bio? nu promit). Ei cum sa te mai simti mancand frunze de salata, buruiene, patlajele, cuburi de carne de pui etc. Totul sec, fara sos condimentat. Ei? Vorba sa fie. Ne uitam unul la altul, plictisiti profund de alegerea noastra. La un moment dat, ii zic:

-Ia uite, mon cher, ca mancam cu furculite biodegradabile. Ne anunta astea pe panoul cela verde.

-Ihi, macar atat folos din noi. Respectam mediul inconjurator.

-Of, si cand te gandesti ca si noi suntem atat de biodegradabili…

-Nu toti.

-Ei, da? La prosti cu creieri sintetici te referi?

-Nu. La blondele cu silicoane in tzatze si buci. Iti dai seama, peste vreo 20-30 ani dupa autopsie, deschid nepotii sarcofagul si descopera din bunic-sa patru mingi cu silicoane.

-In schimb a reusit sa fie sexy femeia in viata.

-Aha, in consecinta, femeile sexy au putine sanse sa fie biodegradabile.