De fiecare data cand trebuie sa zbor cu avionul ma simt ca o fecioara la pat.
-Te temi?
-Aha.
-Vrei oleaca de coniac ca sa te relaxezi?
-Nu. Lasa ca eu oi inchide ochii intr-o rugaciune ca sa se termine mai repede.
Defiecaredataelafel. Ce naiba?!
Daca zariti maine dupa amiaza, la poarte de imbarcare pentru Budapesta o cucoana cu ochii intr-o carte intitulata “Petit manuel de la crise financière et des autres…” de Nicolas Béniès si batand ritmul muzicii din urechi cu un creion peste genunchi, sau… in alta ipostaza, o cucoana desenand un cap de cal (tema pentru acasa de la prima lectie de desen), sa fiti sigur ca ati dat peste mine (de dracu). A voastra soacra mica (si voinica, vorba unui blogger). Sa nu va treaca in cap cumva sa ma deranjati din procesul de neutralizare a stresului, bun? Admirati-ma de la departare.
Bine, postarea asta am scris-o mai mult pentru a va spune ca o sa ies pentru o bucata de timp din spatiul virtual. O sa-mi fie tare dor de voi si poate am sa trag cu ochiul pe aici, dar … foarte rar.
Va doresc la toti un inceput frumos de primavara! 